INTERVIU Adriana Trandafir şi Romică Ţociu, detalii din culisele "Te cunosc de undeva": "Am îndurat atât de multe praguri grele, am luat totul personal"
Sezonul 16 din showul transformărilor "Te cunosc de undeva" de la Antena 1 s-a încheiat, iar câștigătorii au fost aleşi Romică Țociu (59 de ani) și Adriana Trandafir (65 de ani). Unii dintre cei mai muncitori concurenți ai acestui sezon, ei au făcut spectacol și la ultima lor interpretare şi au cântat piesa "Money" a lui Liza Minnelli și Joel Grey. Click! a stat de vorbă cu cei doi actori și am aflat detalii din culise, ce personaje le-a fost cel mai greu să interpreteze, dar şi ce planuri au după emisiune.
Click!: V-aţi gândit că veți fi câștigătorii ediției cu numărul 16 al showului "Te cunosc de undeva"?Romică Ţociu: Nu, mai ales că nicio clipă nu am venit în cadrul how-ului cu gândul de a câştiga, ci de a mă bucura de emisiunea în sine, de colegi şi, la rândul lor, pentru că şi telespectatorii să se bucure de momentele noastre.Adriana Trandafir: Nu m-am gândit nici măcar că o să particip vreodată la emisiunea asta. Uitându-mă din fotoliu, îmi spuneam că eu nu o să fiu în stare niciodată să fac aşa ceva. Ba chiar, după prima mea participare, am jurat că nu voi mai participa la o emisiune de gen. Mi-a fost foarte greu, am îndurat atât de multe praguri grele, am luat totul personal, Taur cu ascendent în Capricorn şi încăpăţânată cum sunt, bineînţeles că am vrut să fac totul perfect. De ce am mai participat la următoarele? Pentru că am fost manipulată! (râde) Când am primit propunerea de a participa alături de Romică, mi-a luat Dumnezeu minţile şi am spus Da. Dar am avut intuiţie şi fler, pentru că în doi lucrurile sunt mult mai uşoare şi deja ştiam cu ce se mănâncă formatul ăsta. Jucasem alături de el în "D’ale Carnavalului", unde Romică a făcut cel mai bun Crăcănel pe care eu l-am văzut vreodată şi m-a impresionat foarte tare talentul lui, devotamentul, minuţiozitatea cu care şi-a lucrat personajul. El are mai multă energie ca mine, vede întotdeauna partea plină a paharului şi este un prieten cu care vrei să mori spate în spate!Care a fost personajul în a cărui piele ați intrat cel mai greu și de ce?Romică: Cea mai grea mi s-a părut transformarea în Ştefan Bănică senior. Avea o emisie muzicală specială, deosebită, un şarm greu de egalat. Oricât de mult am studiat, am simţit că nu am putut să ajung la nivelul maestrului. Poate mi-au fost mai la îndemână artişti străini, însă pe inegalabilul Ştefan Bănică m-am chinuit puţin să îl aduc în memoria telespectatorilor.Adriana: Maria Tănase, fără doar şi poate! Pentru că nu ştiu cum s-a făcut, dar atunci când spui în lumea noastră Maria Tănase, toată lumea se gândeşte la mine, pentru că eu am cel mai longeviv one woman show din teatrul românesc – "Pasărea Măiastră, Maria Tănase", un spectacol pe care îl joc din 1985. Acesta a făcut ca imaginea mea să fie alăturată imaginii Mariei Tănase. Toată lumea crede că eu cânt Maria Tănase, că nimeni nu cântă mai bine ca mine, ceea ce nu e adevărat. Când Ruleta mi-a dat Maria Tănase, am fost totalmente distrusă. În spectacol eu evoc personalitatea şi viaţa acestei artiste, însă am la dispoziţie două ore să povestesc viaţa ei, de la tinereţe până la moarte inclusiv, să mă transform şi să parcurg toate etapele astea în linişte, pe când aici eu trebuia să cânt ca ea, să o imit pe ea, ceea ce a fost foarte greu. Am fost copleşită de emoţie, întocmai ca la "iUmor", unde am impersonat-o din nou. O iubesc atât de mult pe Maria Tănase, încât personalitatea ei întotdeauna îmi pune sufletul în genunchi. Am cântat Maria Tănase cu sufletul în genunchi!
Dar personajul care ți-a fost cel mai ușor de făcut?Romică: Cel mai uşor… dacă ar fi să îl enervez pe Marcel Pavel aş spune că Pavarotti.Adriana: Cel mai greu, din punct de vedere tehnic, mi s-a părut cabaretul Liza Minneli sau Mary Poppins. Dar ce spun eu, eu nu am avut personaje uşoare. Niciunul nu a fost uşor pentru că pe toate le-am luat foarte în serios şi le-am studiat şi le-am acordat seriozitatea şi atenţia necesare.Ați avut o problemă cu travestiurile și dacă da ce a fost cel mai greu?Romică: Da! Cu siguranţă rolurile de contre emploie sunt o provocare pentru orice actor. Cel mai greu travesti mi s-a părut ABBA, arătam ca un dulap cu uşi duble, iar vestimentaţia noastră arăta ca a unui om care petrecuse două ore la saună. Dar mă bucur, desigur, că momentul nostru a primit aprecierile colegilor de canapea.Adriana: Unele travestiuri sunt așa, contre Coeur, deși și eu, întocmai ca şi Romică mă gândesc instant la ABBA. Nu am fost în confort nici măcar cu vestimentaţia. Cu cât un personaj ţi se pare mai simplu, cu atât e mai greu, pentru că îl abordezi poate altfel, mai uşor şi îţi dai seama pe urmă că te încurcă foarte tare. Au fost personaje cu care nu m-am simţit deloc în confort datorită vestimentaţiei, pentru că în general personajele sunt mult mai tinere decât noi şi mai supli decât noi – bineînţeles la voce mă refer (râde), personaje în care nu m-am plăcut deloc şi personaje pe care ştiu că le-am ratat, nu din punct de cedere al juriului, ci al meu.Cu cine v-ați înțeles cel mai bine dintre colegii de show și de ce?Romică: Am făcut o evaluare şi vreau să vă spun că n-a existat niciun coleg cu care să nu mă fi înţeles foarte bine. A fost unul, Liviu Vîrciu, cu care am dat la pace, pentru că până la urmă a realizat că maestrul e tot maestru. Ah, şi l-am primit până la urmă la cursurile mele de vară la comedie (râde).Adriana: A fost, dacă îmi permiteţi, cea mai grozavă canapea. Vreodată nu cred că acea canapea va mai avea aşa o trupă specială. Canapeaua asta mică a răsturnat juriul mare aproape de fiecare dată. Ceea ce mă surprinde cel mai tare este faptul că deși noi ne-am simţit în armonie la canapea, telespectatorii au dus adevărate bătălii în social media. Ce războaie a pornit canapeaua este de neimaginat. Îi ador pe toţi colegii noştri, îi iubesc, am fost uniţi, fericiţi, împliniţi şi nefericiţi împreună.
Ce planuri aveți după terminarea acestui show? Veți mai participa la un alt show de o așa anvergură?Romică: Eu m-aş bucură dacă aş mai primi o astfel de invitaţie şi aş veni cu cea mai mare plăcere. Marea mea bucurie a fost întâlnirea cu Adriana Trandafir, o actriţă extraordinară, o soprană de invidiat şi o prietenă cum rar mai găseşți în showbiz-ul românesc.Adriana: Întodeauna am zis că dacă Dumnezeu îţi închide o uşă, obligatoriu trebuie să îţi deschidă o fereastră. Aşadar, dacă uşa asta s-a închis pentru mine, sunt sigură că Dumnezeu îmi va deschide alte ferestre prin care să îmi demonstrez că există viaţă artistică şi dincolo de pensie. Şi, că orice lucru bine făcut, îţi dă aripi pentru un alt lucru şi mai bine făcut. Viitorul este mâine. Astăzi mă bucur pentru ieri şi îmi doresc să fim sănătoși, având în vedere că niciodată nu mă compar cu nimeni, doar cu mine însumi şi sunt în competiţie doar cu mine însumi!
