A murit una dintre cele mai îndrăgite actrițe din România. A jucat în filmele Toate pânzele sus și Enigma Otiliei
Julieta Szonyi, actrița care a dat viață personajului Adnana din „Toate pânzele sus” și cunoscută pentru rolul său din „Enigma Otiliei”, s-a stins din viață la vârsta de 75 de ani.
Regretata actriță a fost extrem de iubită de publicul român grație personalității sale, dar și a talentului actoricesc cu care a fost înzestrată. Julieta Szonyi a făcut furori cu frumusețea sa în „Toate pânzele sus”, producția românească ce a fost celebră înainte de Revoluție.
Julieta Szonyi s-a stins din viață
Anunțul morții actriței iubită de o țară întreagă a fost făcută de Andrei Patoș, prin intermediul unui mesaj. Julieta Szonyi s-a stins din viață în Vinerea Mare, iar această veste i-a îndoliat pe cunoscuții și apropiații acesteia, dar și pe fanii care au iubit-o o viață întreagă.
„Din păcate, sunt nevoit să preiau o astfel de veste. Actrița, colega de clasă, mama, omul deosebit și frumos, Julieta Szonyi ne-a părăsit azi la 6 dimineața, în Vinerea Mare. R.I.P. Drum bun Juli, printre Stele! Sunt alături de soțul ei iubitor, Galfi Akos, coleg de clasă la Școala Maghiară din București. Povestea lor de iubire rămâne UNICĂ!”, a scris cunoscutul realizator radio Andrei Partoș.
Julieta Szonyi, despre copilăria sa
Julieta Szonyi s-a născut în data de 13 mai 1949, la Timișoara, iar la vârsta de 4 ani a venit în București. Acolo a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale, iar debutul în carieră a fost pe scena Teatrului din Baia Mare. Printre celebrele sale roluri amintim și producțiile de film: „Mirii anului II”, „Ecaterina Teodoroiu”, „Falansterul”, „Ora zero”, „Alo, aterizează străbunica”, „Comoara”, „Mitică Popescu” și „La Gomera”.
După ce a fermecat publicul din România, marea actriță a decis să pună punct carierei sale în actorie la doar 40 de ani. A părăsit și țara, mutându-se în Germania.
„Am venit la Bucureşti când aveam în jur de 4 ani, aşa că am amintiri vagi despre locuinţa respectivă. Bunicii stăteau într-o cameră despărţită cu un glasvand de altă familie, cu bucătăria şi baia comune.
Pentru că erau dintr-o familie bună, aveau lucruri elegante într-un spaţiu restrâns. Bunica era casnică, iar bunicul era medic veterinar şi a făcut şi sculptură. Cei care l-au cunoscut povesteau că era genul de medic care, dacă primea în toiul nopţii un telefon că a păţit ceva un căţel, rezolva. În afară de asta, fotografia extraordinar; am avut nişte fotografii făcute de el, din perioada Primului Război Mondial, care nu ştiu unde s-au pierdut.
Mai ştiu că, în tinereţe, tata avea un atelier acolo, la Timişoara, şi că lucra cu pictorul Corneliu Baba, dar şi cu alţii”, a spus ea într-un interviu Adevărul.
