Actrița celebră din Generația de Aur care a făcut dezvăluiri inedite despre Mișu Fotino: „Paralizam când lucram cu el”
Anul acesta s-au împlinit 11 ani de la dispariția regretatului actor Mișu Fotino, una dintre marile personalități ale teatrului românesc.
Prieten și coleg al multora dintre marii actori ai Generației de Aur, Fotino a rămas în amintirea publicului și a colegilor săi ca un om plin de umor, dar și de un respect incontestabil pentru profesie.
Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, celebra actriță Cezara Dafinescu, parte din aceeași generație de aur, a dezvăluit amintiri neprețuite despre actor și felul său unic de a fi.
O viață dedicată teatrului
Mișu Fotino s-a născut pe 14 septembrie 1930 și ar fi împlinit anul acesta 95 de ani. A început să joace de mic copil alături de tatăl său, fiind „doi Mișu pe scenă”, iar cariera lui profesională a debutat oficial în 1952 la Teatrul Dramatic din Brașov. Patru ani mai târziu, în 1956, se muta la Teatrul Național din București, unde și-a clădit o carieră impresionantă până la trecerea sa în neființă, pe 13 ianuarie 2014, la vârsta de 83 de ani.
Prima întâlnire cu Mișu Fotino
Cezara Dafinescu își amintește cu emoție momentul în care a avut ocazia să joace alături de marele actor:
„Prin anul ’75 sau ’76 am intrat la Teatrul Național. Eram o tânără actriță, emotivă, și am avut șansa să fiu apreciată, încă de la examenul de diplomă, de regizorul Mihai Berechet.
Era un tip extraordinar și am avut șansa să mă placă foarte mult. A considerat că are o nouă Carmen Stănescu așa că am intrat în gașca lui.
În fiecare teatru există afinități între actori, dar gașca lui Berechet era una de invidiat: Florin Piersic, Carmen Stănescu, Mișu Fotino, George Motoi, Coca Andronescu și subsemnata, tânără absolventă timidă.”
Dafinescu povestește că, deși Mișu Fotino era mereu amabil, prezența lui inspira un respect profund:
„Pe mine mă paraliza când lucram cu el. Având rol principal, îmi dădea importanță și mă considera egala lui.”
Mucalit și exigent
Maestrul Fotino era cunoscut pentru spiritul său glumeț și pentru atenția la detalii. Cezara Dafinescu rememorează:
„Mișu era mucalit, în orice lucru găsea o nemulțumire comică. Nimic nu scăpa criticii lui. Dacă venea Mișu la tine și spunea că lucrul cutare e bun, puteai să stai liniștit. Altfel, descoperea cele mai mici defecte și ți le spunea, cu tupeu.”
Actorul a fost căsătorit de trei ori și a avut un singur copil, Oana-Maria, alături de arhitecta Ruxandra-Ana Fotino. Crescut de tată și de mamele vitrege, Fotino și-a întâlnit mama biologică abia la 40 de ani.
Respectul pentru profesionalism
Cezara Dafinescu subliniază și latura serioasă a maestrului: „Pe Mișu Fotino îl enerva neprofesionalismul. Fiind un om educat, se supăra dacă întârziai sau dacă tinerii cu care intra în contact erau superficiali. Erau unii care veneau cu textul neînvățat sau făceau rolul diferit de azi pe mâine, nu asimilau nimic. Nu le spunea nimic, dar pe față se vedea clar că îi displace.”
Fotino a fost mereu un reper al excelenței teatrale, iar colegii și admiratorii săi îl consideră un adevărat model al Generației de Aur.
Amintiri care rămân
Pentru Cezara Dafinescu, amintirile alături de Mișu Fotino și ceilalți mari actori ai vremii rămân prețioase:
„Am avut șansa să joc alături de marii actori și am cunoscut acum actori care nu sunt pe măsura înaintașilor. Regret cel mai tare că i-am pierdut pe toți; când mai văd vreun film, îmi aduc aminte de tot.”
Mișu Fotino rămâne astfel nu doar o legendă a teatrului românesc, ci și un simbol al profesionalismului, umorului și prieteniei sincere în lumea artistică.
