Cu ce se ocupa în trecut Lia Bugnar: „Pe mine nu m-au mai pus să mă dezbrac”
Lia Bugnar, una dintre cele mai cunoscute dramaturge și scenariste din România, se bucură de un succes culminant pe latura profesională. Cu toate acestea, în perioada comunismului, fosta iubită a lui Anghel Damian a avut cu totul și cu totul alt job.
Aceasta a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la București, secția Actorie, în anul 1995. După finalizarea studiilor, a avut anumite locuri de muncă ce au ajutat-o să își câștige existența.
Lia Bugnar și începuturile sale în carieră
Înainte de a intra în lumea filmului, Lia Bugnar a fost angajată pe post de secretară la IRPOLAM, un institut de proiectări laminate. De asemenea, a avut o perioadă în care a lucrat ca model, apoi a jucat în primul său spectacol numit „Adio, femei!”.
„M-am angajat secretară imediat după ce am terminat liceul, fiindcă am dat examen la limba chineză şi n-am intrat. La actorie ştiam că sunt doar trei locuri şi nu am avut naivitatea să dau examen.
Sistemul de pile era singurul lucru trainic în ţara noastră, pe vremea lui Ceauşescu. Nici nu mi-am pus problema. Aşa că m-am angajat secretară tot printr-un sistem de pile…
Aveam diplomă de stenodactilografie. Eram secretară la IPROLAM, un institut de proiectări laminate. N-am aflat niciodată ce se întâmpla acolo. Mie mi se părea că nimeni nu face nimic. Mai era acolo o doamnă, secretară de-o viaţă, care urma să-mi predea ştafeta.
Cum a ajuns să participe la un concurs de manechine
„Am stat un an şi am făcut nişte cafele. Oricum fac o cafea proastă. Şi am dus nişte pahare cu apă. La un moment dat, la începutul lui 1989, cineva i-a zis maică-mii că era un concurs de manechine la UCECOM, un alt complex de litere. Şi mama mi-a zis să mă duc.
M-am prezentat la concurs. Erau sute de fete la coadă. Mi-aduc aminte că pe mine nu m-au mai pus să mă dezbrac. Au zis că nu mai e nevoie şi m-au luat direct. Ceea ce a fost fenomenal, pentru că eram de o pudoare exacerbată. Pe urmă a venit Revoluţia şi locul ăla s-a desfiinţat, dar mă mai chemau din când în când la nişte evenimente.
Şi într-o zi s-a întâmplat că m-a sunat o doamnă şi mi-a zis că regizorul Mihai Berechet are nevoie de o fată într-un spectacol. Era în 1990. M-am dus şi aşa am intrat în spectacolul „Adio, femei!”, cu Angela Similea şi Ştefan Iordache. Atunci mi-a venit ideea să dau la teatru şi m-am dus la Ştefan Iordache să-l întreb cu cine să mă pregătesc. Am dat şi am intrat din prima”, mărturisea Lia Bugnar, pentru „Weekend Adevărul”.
