De ce și-a făcut Prigoană, acum 16 ani, parastas de 40 de zile. Ce spun preoții despre această practică de a-ți da singur de pomană
Silviu Prigoană, cunoscut om de afaceri, a ales o abordare neobișnuită cu 16 ani în urmă: și-a organizat propriul parastas de 40 de zile în timp ce era încă în viață.
Evenimentul din 2008, desfășurat la București, a reunit aproximativ 80 de invitați, rude și prieteni apropiați. Prigoană a explicat că, astfel, voia să se asigure că va avea de mâncare „pe lumea cealaltă”, nelăsându-și destinul postum în mâinile celor dragi, de teamă că aceștia nu ar mai organiza parastasul după moartea lui.
Prigoană a planificat evenimentul în cele mai mici detalii, asigurându-se că meniul era pe gustul „răposatului”, fără fructe de mare, căci, după cum a menționat el însuși, „în București nu există mare”. Mesele s-au umplut de bucate tradiționale românești, precum jumările, șoriciul și fasolea cu afumătură – preparate ce i-au amintit de copilărie.
Pomeniți mortul cât timp este încă viu
Fostul preot Daniel Balaș, cunoscut pentru discursurile sale virale, consideră parastasele un gest inutil pentru sufletul celui trecut în neființă. Balaș susține că adevărata compasiune și grijă ar trebui oferite celor dragi în timpul vieții, nu prin opulența pomanelor de după moarte.
Într-un clip pe rețelele sociale, acesta critică vanitatea și risipa din jurul parastaselor: „E doar fală și mândrie și ajută doar la șmecherie”, subliniază Balaș, spunând că banii cheltuiți pe aceste evenimente ar putea fi folosiți pentru a aduce fericire celor vii, nu pentru a impresiona invitații după deces.
Relatând o întâmplare de pe vremea când era preot, Balaș evocă un parastas grandios, pe care l-a descris ca pe o „nuntă, nu parastas”. El a subliniat ironia gesturilor de la astfel de ceremonii, când rudele oferă obiecte scumpe și costume de lux unor nevoiași pe care „raposatul” nu i-a cunoscut vreodată. „Mai bine îl duceai pe moșul la cârciumă de viu”, i-a spus Balaș unei văduve, explicând că adevăratele relații nu se clădesc prin opulența de la parastas.
În opinia lui Balaș, cei care nu au grijă de cei dragi în timpul vieții și le ignoră nevoile autentice, ajung să facă pomeni spectaculoase doar pentru aparențe, pentru a arăta lumii că le pasă.
Fostul preot insistă că adevărata pomenire este comuniunea spirituală și iertarea oferită celor plecați, nu mesele încărcate cu bucate și băuturi, care ajung adesea la gunoi sau la animale.
Balaș sfătuiește creștinii să fie aproape de cei dragi și să le facă bucurii reale cât timp aceștia trăiesc, pentru că „colacii aruncați la pui” și „coliva dată la găini” nu vor aduce pace sufletului răposatului, potrivit Gândul.ro.
