Dorina Chiriac, sfătuită să-și bată fetița în parc. Reacția actriței
Cazul copiilor familiei Bodnariu preluați de autoritățile norvegiene din cauza unor presupuse violențe ale părinților a generat multă emoție în țara natală a tatălui copiilor. Pe rețelele sociale, românii s-au împărțit în două tabere, unii acuzând autoritățile norvegiene de abuz, alții denunțând practica neaoșă a ”educației prin bătaie”, a palmei la fund care disciplinează puștii neascultătorii.
Printre persoanele publice care resping metoda românească de disciplinare, în ideea că ”bătaia e ruptă din Rai” și unde ”dă mama crește”, se numără și actrița Dorina Chiriac (42 de ani), care a publicat o mărturie emoționantă pe pagina personală de Facebook.
Dorina Chiriac a rememorat umilințele trăite în copilărie, nu din partea părinților, ci din partea învățătoarei. Totul, sub hashtag-ul #37lasuta, creat de o jurnalistă pentru a denunța metoda educației prin bătaie. Statisticile arată că nu mai puțin de 63 la sută din copiii din România spun că sunt bătuți de părinți. 37 la sută ar fi procentul de copii educați fără ”tradiționala” palmă la fund.
”Ai mei părinți nu m-au bătut și nu m-au umilit”, și-a început Dorina Chiriac, mama unei fetițe de nouă ani, confesiunea. ”Dar n-o să uit o palmă primită pe obraz de la învățătoare, faptul c-am așteptat să primesc lovitură cu linia la palmă la rând cu alți copii, felul în care-mi ciocănea cu degetul în cap învățătoarea în timp ce eu scriam după dictare, și umilirea-n fața clasei când m-am urcat cu picioarele pe vasul de wc murdar, fără colac, ca să fac pipi (cum bine mă-nvățase mama) și m-a surprins femeia de servici și m-a târât la-nvățătoare.”
Actrița demontează argumentul principal al părinților care fac apel la această metodă. ”Nu. Nici violența și nici umilința nu îți clădesc rezistența la mizeriile vieții. Ba ți-o clatină. Nu ajungi bine PENTRU CĂ ai fost bătut și umilit când erai mic. Ai ajuns bine CU TOATE CĂ ai fost violentat. Nu datorită violenței îndurate ajungi puternic, ci datorită încrederii cu care ai fost investit pe drum de niște oameni, întâmplări și conjuncturi.”
Dorina rememorează apoi un episod recent, în care un bătrân i-a sugerat să-și altoiască fetița, pe atunci în vârstă de patru ani, pentru că făcuse o criză de plâns în parc. ”Sonia mea avea 4 ani. Am ieșit la plimbare-n Herăstrău. Și nu ne-am înțeles asupra momentului când ar putea să mănânce înghețată. A început să țipe și să bată din picioare. S-a tăvălit pe jos.”
”I-am spus că aștept să se liniștească să putem vorbi. Țipa. Era duminică și parcul era plin de lume. Sonia țipa. Pe marginea aleii, pe-un scăunel, stătea un bărbat cu un cântar în față. Știți voi, 50 de bani o cântărire. Bărbatul se uită deranjat la Sonia și-mi strigă printre oameni: «Da' dați-i, doamnă, două zdravene la spate, să se învețe minte!» Îl localizez cu ochi de oțel brusc și-i strig, tot printre oameni: «Dumneata ai fost bătut când erai mic?» «Da!» - îmi răspunde cu mândrie. «Și-acuma ți se pare că ai ajuns om de afaceri?» Știu, dacă ne aflam la teatru, erau aplauze. Lumea din parc a râs. Stați liniștiți, Sonia s-a liniștit curând. Dar aflase deja abrupt că poți să fii lovit ca răspuns la o acțiune. Încă nu înțelege. Nici mama ei nu înțelege încă.”
Actrița spune că efectele pe termen lung ale unei asemenea ”rezolvări” a conflictelor sunt dezastruoase. ”Eu am și-acum o strângere-n stomac când am de-a face cu autorități, cu șefi, oficialități. Uite, abia după ce-am devenit eu mamă s-a domolit emoția care mă gâtuia-n tramvai când urcau controlorii, deși aveam bilet!”
”Și-acuma am o tresărire când sunt chemată la direcție la teatru, deși directorul îmi e prieten și coleg, și e artist, și eu nu am făcut nimic. Încrederea. Încrederea în sine nu se clădește nicidecum pe frică. Tocmai am inventat apa călâie, știu.”
Exemplul actorului Horațiu Mălăele, considerat ”prostul clasei” în copilărie
Dorina Chiriac mai menționează exemplul unui coleg de breasclă, actorul Horațiu Mălăele, umilit de colegi și profesori în școală. ”Horațiu povestea odată copiilor de la Scoala Step by Step, văzându-le desenele: «Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine - profesori și copii, eram numit «prostu' clasei», mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: Tu ești un geniu. Iar eu am început să fiu.» Horațiu Mălăele este unul dintre cei mai frumoși oameni pe care îi știu”, încheie Dorina Chiriac poate cea mai frumoasă pledoarie pentru educația fără bătaie și fără umilințe citite zilele acestea.
Cei cinci copii ai românului Marius Bodnariu și ai soției sale de origine norvegiană, Ruth, au fost luați în luna noiembrie de Barnevernet, Serviciul de protecție a copilului din Norvegia, după ce fetele mai mari au spus că sunt bătute acasă de părinți. Cazul a intrat și în atenția autorităților române, care au inițiat un dialog cu autoritățile norvegiene. În acest moment, familia Bodnariu așteaptă prima înfățișare a procesului în care sunt acuzați de violență. Cei cinci copii, printre care și un sugar, au fost plasați în trei familii-surogat.