Dragă Dinu Tănase,
Să amintim cititorilor că nu ești o ”persoană mondenă” în sensul că ai avea nevoie de publicitate precum fustanelele și fandaxâtele din viața mondenă. Ci ești un regizor român cu o activitate prodigioasă. Și anume cu o operă regizorală.
Ba, chiar și una de mare operator. Spun asta cu o plăcere nedisimulată, fiindcă ne știm - ciudat lucru - din acele prietenii pasagere de tramvai… Mergeam ani în șir la aceeași oră cu același tramvai - nr 2 - din Giulești la Gară sau Cișmigiu. Se lega, astfel, o comunitate ad-hoc, bizare relații… pasagere. Mă refer la anii ’67 - ’70 pe când eram student, iar tu locuiai, ca și mine, în Giulești, de unde mă și trag…
Îți scriu acum cu ocazia premierei tale cu filmul ”Frozen Ignat”. Scris și regizat de tine. O poveste contemporană din Deltă în care thrillerul se-mprate frățește cu mioriticul. În care eresul, alcoolismul, tradiționalismul românesc - deloc, da’ deloc european și care, oricum, va dăinui - compun o novelă criminală. Pe care tânăra nepoată de la Oraș, precum strămoașa moldavă Vitoria Lipan, încercă să o deslușească alături de organele locale. Filmul are tensiune. Care crește încet și sigur către conflict. Practic, gradarea intrigii până la a se ajunge la crimă... crima e lentă, dar produce un anume mister, încercând parcă a ține spectatorul cu atenția trează și încordată.
Apogeul acțiunii e atins însă la dialogurile/conflictul dintre cei doi eroi principali jucați de Dorel Vișan și Constantin Cojocaru. Actori care lipsesc (?) de pe afișul filmului, nu știm de ce? Aici, la acest punct aticular se rezolvă tot și toate. Ne dai un prilej de a admira un excelent dialog actoricesc între cei doi protagoniști de geniu. Dorel Vișan e personajul care, accelerând pierderea rațiunii prin mărirea dozei de alcool, alternând țuica și spirtul medicinal ascuns în ”privată”, ajunge la crimă. C-tin Cojocaru jucând pe țăranul tipic epocii, un Moromete postmoromețian, contemporan cu celularul, ins de apă dulce, degradat, parșiv, evaziv, disimulant. Țăran pervertit, de secol 21. De fapt... niște țărani bătrâni și scorburoși de cancer sufletesc...
Este aici apogeul nuvelei... Dincolo de cele două recitaluri de actori, dincolo de dialog, dincolo de imaginea portretistului fabulos care e Pătru Păunescu, ai ales/creat și câteva personaje inedite. Dana Dogaru inubliabilă-ntr-un rol complex - bătrâna țărancă îndurătoare și, paradoxal, martor și criminal. Tânăra Ana jucată magistral de Alexandra Fasolă e marea revelație a peliculei. Un talent autentic. Inedit... Atât în rolul din film, cât și în contextul firaviei noastre cinematografii. Că tot am vorbit recent - apropo de Mihăiță și personajul Bucșan din ”Brekin’News” - despre actorul român de azi raportat la cel firav de mâine. Bravo Dinu Tănase! Bun venit, Alexandra Fasolă!
