Dragă Gheorghe Visu,
Ci de altceva: spun despre acea matrice de mahala spirituală, cu conacul boierilor Grant făcut liceul de fete Doamna Stanca, liceu strămutat - eram într-a 10-a - între cimitirele "4 aprilie" şi "Calvin", la picioarele blocului turn. Eheeei, aici funcţionează alte repere, nene: culturale, microbiştii tatii!
Tu eşti, vii, provii din Giuleştiul ludic, cel miştocar şi miserupist, scos la lumina rampei de Nicuţă Tănase care lua lecţii de limbă vorbită în piaţa Giuleşti, şi care a scris "Băiat bun, dar cu lipsuri" piesă jucată la teatrul nostru ceferist, cu un rol de început al altui giuleştean prin adopţie: Ştefan Bănică-Senior; apoi, este cartierul lui Gigi Dinică, uriaşul comedian, actorul fabulos, genialul filosof de cafenea, "mesean" de spirit, cum l-am numit eu.
Da, aerul giuleştean dă umor, spiritualitate, dar în el are râsu-plânsu. Poate unde premerge sosirea trenurilor în Capitală, în Gara de Nord , unde se varsă toate aluviunile, viiturile ca într-o Deltă.
Ştiu că ai fost elev la Doamna Stanca-nou, la 4 ani după subsemnatul; ştiu că părinţii tăi sunt îngropaţi la 100 de metri de locuinţa mea, în Sârbi; asta mi te leagă mai mult, mi te face definitiv simpatic; tu respiri Gheorghe, ca şi Gheorghe Dinică, aşa ca şi Gheorghe Subsemnatu, în plan liric; respiri şi emani farmecul, liricul şi romanticul cartierului, poate că in-conştient, sub-conştientul tău.
Eşti, iată, simbolul actual al Giuleştiului. Şi nu musai fiindcă întruchipezi pe ludicul ţigan State, căci da, avem şi astfel de exemplare, aveam în Crângaşi, Ciurel, CAM, Grant, romantica mahala dominată de oţelul vechiului pod.
Repet, nu vreau, refuz să fii confundat cu spiritul ţigănesc pur, care are şi el farmecul lui, ci cu duhul tutelar al cartierului, cu parfumul inconfundabil al mahalelei din "Maidanul cu dragoste" , al lui G.M. Zamfirescu, din Basarabul pus la cap de Giuleşti, din buza Gării.
Eşti, Gheorghe, nu ţiganul român State, ci un mare simbol al unui mare cartier! Să ne trăieşti!
George Stanca
