Dragă Horaţiu Mălăele,
Nu știu niciodată exact când e ziua ta de naștere… că de nume este clar: de Sf Horațiu… Am găsit, zic, că de pildă, după unii ești născut pe 1 iulie. După alte surse, data nașterii e 30 iunie… Cum o fi, eu îți transmit de pe pământ nord-american un sincer și cald ”La mulți ani!”. Mai cald nu cred că poate fi ceva, devreme ce aici, unde mă aflu, nu am ieșit din casă din 30 iunie de presupusa ta aniversare… stând baricadat - jur! - într-o casă cu aer condiționat.
Noroc cu fotbalul și cu tenisul că mai pot să-mi ostoiesc lacrimile cutanate care curg șiroi pe noi…că nu sunt singur. Deci, oricum, nu aș fi putut să încep această misivă încinsă cu perimata și lucioasa formulă…”aflați despre mine că sunt bine, sănătos, ceea ce vă doresc și dumneavoastră…”. Căci, nu pot spune că sunt sănătos. Dar cine poate spune asta la +39 de grade Celsius și cu o umiditate incredibilă, când afară totul fierbe? Când un preot român de aici, părintele Chișcă, mi-a spus că în 40 de ani nu a apucat așa ceva. Trebuia să vin eu, nene... în insula Laval. E un fel de a spune. Căci stau chircit cu bere, șpriț de vin alb de California și răcoritoare la picioare, într-o casă. Cică noi suntem în concediu.
Ceea ce NU vă doresc și dumneavoastră, Maestre. Domniei voastre vă doresc, vă urez, cobesc zile fericite și pline de energie. Pe care să o consumați spre iluminarea culturală a poporului român. A întristatului popor român. Pe care tu - desigur, nu singur - îl mai poți scoate din starea de blazare, de tristețe, de disperare, dar nu și de sărăcie în care se află. Știi ceva, Horă? Cu cât ești mai departe de țară, sărăcia se vede mai bine…
Mulți ani, Horațiu! Tu, care ți-ai propus totalmente printr-un travaliu variat și deloc monoton să ne atingi, distrezi, întristezi, ”ciupești” cultural, teatral, vesel, trist, cu piese haioase, cu caricaturi înțepătoare, cu regie de teatru și film, cu tot felul de ipostaze comice. Și, mai ales, cu tot bagajul de talente pe care ți l-a dăruit, ți l-a vărsat cu sacul Cerul. Căci, ai energia să faci mult. Ba, și mai mult. Ai talentul, forța, capacitatea, ai harul de a uimi, impresiona, chiar și deranja - mai ales prostia - cu cele lăsate pe mâna ta de Pronie. Și, toate artisticești. Să fii sănătos ca să poți face tot ce ai mai făcut bine sau nu ai mai făcut niciodată. Observi că mă opintesc și-ți alcătuiesc un text encomiastic. Ceea ce nu-mi stă în fire și caracter. Și, sper să-mi iasă. Adică, lumea care mă știe ironic și bășcălios să ia-n serios faptul că te laud. Fiindcă te admir și te iubesc încă de pe vremea studenției tale…Și nu cumva obișnuită cu stilul meu miștocar, să o ia în râs. Căci pricepi, Horățelu’, tu care pățești uneori la fel: când vrei să fii grav și serios - lumea râde… Dar, iată o ”maximă” profundă, băsescană ca ”iarna nu-i ca vara” născută de mine aici la Polul aburilor - Montreal - de ziua ta: ”Mai bine să râdă lumea, decât să plângă…! Tare, nu?
Vară felice, Horă!
P.S. E clar, că ori căldura turmentează, ori sunt eu cu o lună înainte.
