Dragă Marius Dragomir,
Puțini realizează faptul că tu ești un simbol muzical al României. Ba, în domeniul muzicii rock-pop, te-aș numi fără tăgadă un novator. Și un nume de rezonanță. Unul care din ceea ce ne-a dat neamul muzical ai inovat, ai inventat un stil.
Ai construit un „experiment muzical de promovare a valorilor românești” - și, cum ai ținut să se știe, acesta e ”folclor combinat cu ideile momentului 1996 (Dracula Parc) executat într - o limbă de circulație mondială, căreia i-au spus și au încercat să o impună: KASHAY. Altfel, mai exact, ca să fim mai clari, așa cum zic dicționarele ești „inițiatorul curentului muzical ”Kashay”, stil etno-pop. Care ți-a adus ”Discul de Aur în 1996”, pentru albumul „Party in Transilvania”, vândut în peste 1.800.000 copii.
Nu știu în ce măsură termenul a fost reținut pe plan mondial, dar la noi el e statuat. Nu mai zic că dincolo de teoriile tale simple pornite de la celebra sintagmă ”c-așa-i românu”, ceea ce ai inventat tu a fost comercial, comestibil și foarte românesc. Ai făcut la anii respectivi o vogă fabuloasă. Ai revoluționat discotecile din România. Nu cred că la noi în zona muzicii comestibile, nesimfonice, ”ușoară” numită generic, a mai fost un așa curent. Repet - cu consecințe pragmatice năucitoare - toată lumea dansa kashay…
Nu luăm problema chiar în plan theoretic muzical ”serios” - cine ne bagă în seamă? - dar ceea ce ai comis mata e o mare descoperire pentru folclorul românesc, pentru cultură, la care nici un folclorist nu a reacționat! Invidia? Ignoranța? Nu-i interesează, nu-i doare că e ceva original românesc care ține de folclor (i-aș zice ”folklor” în acest nou context), ca să avem și noi descoperirile noastre… nu numai ăia cu raeggae, mambo etc. Mă opresc, că și eu par a bătea câmpii cu pledoaria mea… Oricum, eu ți-am simțit valoarea și am fost primul la tine la ușă, la Brașov, să te cunosc… Au simțit și șacalii de piață care, zic eu, te-au ”îngropat”…
După ce a trecut curentul, oricum neglijat de specialiști, pe mine mă interesează ce ai mai făcut? Fiindcă știu că ai comis fapte mari, dar prea puțin cunoscute la noi. De aceea, pentru ce ai mai întreprins în ultimii ani, am să mai scriu în curând încă o scrisoare. Fiindcă o meriți. Repet, ești unul dintre marii, însemnații noștri creatori de artă. Chiar dacă unii nu o vor sau nu o recunosc.
