Dragă Ogică,
Dintre “brendurile” de kakao pe care le-a promovat şoricelul DD pe postul său, tu şi pepsicolatul ăla cu nume latinesc, Lazarus/să/moară/mama, HaLazurichă, sunteţi - e o mărturisire sinceră - cei cărora le-aş da numai pumni în gură.
Am folosit doar o metaforă, eu nu sunt un tip violent. Zic, o metaforă inspirată, născută din mutrele voastre, care, pe româneşte spus de geniul popular, se numesc "mecle care cere pumni".
La mine, spre deosebire de alţii care au şi comis-o asupra ta - manifestare abominabilă categoric, fără mişto!- "pumnii" s-ar reduce, iată!, la un articol precum prezentul. În asta constau pumnii mei.
Şi, vă pot spune şi de ce, amândurora că sunteţi acelaşi aluat de căcat (n-am rezistat tentaţiei rimei, scuze!): fiindcă nu aveţi pic de consistenţă, de valoare intelectuală, de profunzime; sunteţi nişte mecle frumuşele de fraieri cu ştaif, cărora femeile, ca voi, cu educaţia şi instinctele voastre gregare şi precare, vă cad la pat ca muştele pe...maidan (am ratat intenţionat... rima).
Sunteţi, şi tu şi Lazurică ăla nişte animale plăcute, cu blăniţe drăguţe, cărora îţi vine să le dai o bucăţică de zăhărel printre gratiile de la zoo, cu mustrări de conştiinţă că adineauri, le-ai dat un prea tare şut în dos (fără rimă).
Şi, ca un corolar, ca o ilustraţie - să-nţelegi şi tu ce scriu - al aserţiunilor de mai sus: recent, apariţia ta, Ogică, în public a stârnit valuri de violenţă. Îndreptată contra ta, provocată probabil de tine.
Cu simpla prezenţă. Acum, eu nu sunt poliţist şi dacă pornirea de violenţă lăsată cu mutilarea ta temporară se va dovedi, mă bucur ca acei huligani să-şi ia pedeapsa. Urăsc violenţa aplicată chiar şi pe cei care-i urăsc.
Dar, pentru Dumnezeu, nu mai ieşi în public, Ogică!, atragi voilenţa, stai dragule în casă sau du-te de cu zori la cofetării, nu noaptea la tării, e o tactică.
În speranţa că vei redeveni, măcar imaginea băiatului ăla simpatic, giurgiuveanul indignat, victima sistemului jocurilor şi a serviciilor, adică un om normal, nu o vedetă de mucava, îţi urez - nu îţi urăsc - revenire grabnică la faciesul care te-a consacrat. Nu la cel care cere pumni...!
George Stanca
