Dragă Sorin Minghiat,
şi un oraş aproape scăpat de binefacerile sistematizărilor egalitariste, cu o arhitectură veche boierească, sănătoasă; pe lângă oraşul unui mare fotbalist Gică Popescu, mai nou a devenit clar un centru puternic al folkului. Iar vara chiar o Capitală a lui. Căci, nu am mai văzut decât poate la „Folk You" - dar acolo pentru scurt timp - o aşa concentrare de forţe. Pe zece zile. O aşa emulaţie. Şi toate astea sunt pornite de la tine care veneai aici cu studenţii tăi arhitecţi. Şi, apoi preluată de Dan. Minunat. Căci nici nu ştiu cu cine şi cum să vorbesc când mă adresez ţie: cu arhitectul, cu decanul, cu profesorul, cu doctorul. Care eşti...
Mai bine îţi spun simplu: Jimmy. Ca pe vremuri... Ai fost mereu cu flautul tău fermecat şi, nota bene!, cu vocea ta, nu numai partenerul „etern" al lui Doru Stănculescu, dar şi colegul muzical al tuturor soliştilor din România folkistă de la origini şi până azi. Oriunde se aude un flaut acela e al tău, eşti de-a dreptul naţional, bre! Ai făcut pod şi peste Dunăre cu bulgarii care vin să cânte la noi şi cântece de-ale noastre.
Nasol e că vorbesc mai mult de trecut. De unul chiar îndepărtat, dacă te raportezi la tinerii folkişti apăruţi ieri-alaltăieri şi la ora debutului tău cu Doru. Mă refer de pildă la Ion Mateiciuc, premiatul meu personal la recentul festival de la Tg Jiu... Ia-l reper. Trece vremea. Să mă bucur? Nu!, mă întristez că scurgerea nisipului din clepsidră vă clasicizează. Clasicii folkului, voi! Mai ales tu, liant al primei generaţii (cum putea să fie şi ăla cu muzicuţa...), sunteţi cei cu care mi-am început şi eu cariera de jurnalist muzical la „Flacăra": Ivaniţchi, Stănculescu, Vintilă, Baniciu cu Phoenix pe atunci etc.
Şi să nu-l uităm pe Dan Aldea, cu „Om bun" şi „Brad bătrân" dar şi „Cântecul bufonului", iată primul dintre clasici, azi prezent în folk mai mult cu sufletul şi prin negativele lui Stănculescu. Să te spun că la o parolă caracaleană l-ai sunat pe Dan şi am vorbit cu el, tu, eu şi Doru, cam un ceas? Ce face dorul din om şi omul din om! Te priveşte şi pe tine această zisă, micule clasic în viaţă...
George Stanca, pamflet
