Un preparat scump în meniurile de azi din întreaga lume, hrana de bază a țăranilor români de acum un veac
„Omul, ca şi vitele, trebuie să mănânce şi să bea ca să poată trăi şi munci”. Acesta era principiul de alimentaţie al ţăranilor români în urmă cu un secol. Despre obiceiurile alimentare ale țăranilor români de acum un veac, în funcție, evident, de posibilitățile vremurilor, a scris dr. I. Felix, în cartea „Poveţe despre hrana ţăranilor”, publicată în 1901. Un lucru atrage atenția. Tăranii, cei care reprezentau marea parte a populației României, se hrăneau în mod obișnuit cu ceea ce azi este o delicatesă în restaurantele din întreaga lume.
Obiceiurile alimentare ale țăranilor români de la începutul secolului XX
Pentru români, mămăliga este o mâncare extrem de populară. Dar în urmă cu 100 de ani și mai bine, fiertura de mălai era nelipsită de pe mese indiferent de oră și mâncare de bază la muncile agricole. Era combinată cu aproape orice, de la brânză până la magiun de prune.
Porcul era masa bogaților, pe care țăranii și-o permiteau rar, iar când se întâmpla era un adevărat eveniment.
Erau foarte disciplinați și bine organizați în așa fel încât mâncarea să fie împărțită și consumată cât să potolească foamea, iar a doua zi să fie apți de muncă.
Potrivit documentului scris de profesorul de igienă de la Facultatea de Medicină din Bucureşti, ţăranii români mancau vara de trei ori pe zi, iar iarna, în anotimul în care consumau proviziile strânse peste vară, adulții luau două mese pe zi. Copiii, în schimb, aveau patru sau chiar cinci mese pe zi, scrie Historia.
Țăranii consumau în mod obișnuit melci și scoici
Din cauza sărăciei, ţăranii erau mai mult vegetarieni, consumul de carne fiind foarte rar.
Așadar, alimentaţia lor se baza mai mult de legume.
Carnea şi produsele animaliere erau privite ca o necesitate pentru ţăranul care trebuia să aibă randament la câmp.
„Carnea vitelor, păsările, ouăle,laptele, brânza, peştele sunt mult mai hrănitoare decât legumele; oamenii care se hrănesc cu carne, ouă, lapte sau peşte au mai multă putere, lucrează mai bine, sunt de obşte mai sănătoşi”, observa medicul în studiul despre alimentaţia ţăranilor.
În urmă cu un secol, locuitorii de la sate respectau cu sfinţenie zilele de post şi astfel mesele cu carne se rezumau doar la patru zile de săptămână.
Țăranii de acum 100 de ani aveau în alimentația obișnuită ceea ce azi este unul din produsele cele mai scumpe în meniurile restaurantelor din întreaga lume.
Melcii şi scoicile erau alimente de bază în meniul ţăranilor în sezonul cald.
„Cobelcii, colbecii, melcii se mânâncă fierţi ori fripţi. Ei ies primăvara după o ploiţă; se culeg şi se fierb. Carnea lor fiartă se mânâncă cu mujdei, lepădîndu-se partea verde.
Unii săteni, după ce-i fierb, îi pun pe ţiglă şi-i frig, mâncându-i cu mujdei”, mai spune Mihai Vulpescu, citat de Historia.
În unele zone melcii se mâncau tocaţi, amestecaţi cu orez sau unşi cu untdelemn.
Din scoici, ţăranii făceau inclusiv saramură:
„Scoicile se fierb şi carnea lor se mânâncă cu mujdei, ori friptă pe cărbuni, ori în ţiglă, cu sare, ori salamură”, arată autorul.
Dacă vorbim despre băuturi, rachiul era nelipsit din gospodăriile țărănești dintotdeauna. Pe lângă acestea, românii mai consumau țuică, vin și bere.
