Dragă Victor Piţurcă,
După ce ai fost un mare jucător//goleador al Stelei; după ce ai fost component de bază al echipei naţionale.
După ce ai fost jucător afară, în Franţa; după ce ai fost antrenor al echipei naţionale, manigansat de Hagi şi Popescu cu care apoi te-ai împăcat, cred; după ce ai revenit la Naţională, obţinând o calificare la un turneu final european; după ce ai scos acolo egaluri incredibile, acum de domeniul imposibilului, cu Franţa şi Italia; după ce ai fost scos de la Naţională; după ce ai fost făcut de presa terfelitoare de meserie, cartofor, gambler, barbugiu, pokerist; după ce ai fost numit Satana din cauza numărului de telefon care conţinea, se termina cu numărul Satanei, 666 (şi al meu e la fel, dar grupul 666 mai are un 6 în faţă); după ce ai fost din nou ca antrenor la Craiova şi la Steaua, unde nu ai putut să te mişti în voie, să faci ceea ce voiai tu ca să fie bine; după ce Jiji a apelat la soluţia extremă, la Oli şi a luat o Cupă, în fine...
După toate astea, ai fost lovit de soartă „necruţător": ai devenit bunic! Doamne, cum trece timpul! Iată un om care prin fizicul lui de fost fotbalist are aspectul unuia care bate spre 30 de ani, devine bruscamente bunic. Îmi imaginez cât îţi iubeşti nepotul, căci avem acelaşi sânge tandru de Taur - tu pe 8 mai, eu pe 7!
Ce mare bucurie la casa omului, un copil, pe care îndeobşte îl cresc bunicii. Gata cu fotbalul, tataie, treci la puericultură! Oliţă, pipi-kaka a la Barcelona, scuteciadă, parc, ţipete, colici, nervi, gângureli, râsete cristaline! Şi ai mai surprins cu ceva lumea care nu te cunoaşte bine.
L-ai luat de naş al nepotului pe un om care aparent îţi este rival la Steaua şi la Naţională, Olăroiu. Frumos ca în poveşti! În lumea asta rea, înveninată, intrigantă, plină de corupţie, de bale sociale, de muci parlamentaroizi, de legi paranormale, în care abia se mai poate trăi, orice gesat de prietenie, frăţie, solidaritate socială cu aspect creştinesc - de tip naş, cumătru, cuscru - mi se par sublime, din ce în ce mai rare, în acest univers al "omului-lup" al omului. Frumos, impresionant, emoţionant, daţi exemple de morală românilor care se încăpăţânează să rămână români.
Bravo ţie, Piţi!, bravo lui Oli!
George Stanca, pamflet
