Femeia care l-a făcut mare actor pe Dorel Vișan. „Ea m-a împins către glorie”

Dorel Vișan, unul dintre cei mai apreciați actori români, povestește cu sinceritate cum a început relația sa cu Maria, femeia care i-a fost alături aproape 30 de ani. Nu a fost iubire la prima vedere. „Era o încrâncenare între noi”, spune actorul, care pe atunci era student la Arta, iar ea o profesoară de sport serioasă și hotărâtă.

Cu toate acestea, cu timpul, cei doi au găsit o armonie specială și o legătură trainică care avea să reziste zeci de ani.

„Ea m-a împins către glorie”

Maria Vișan a fost sprijinul neclintit în drumul către succes al actorului. În ciuda momentelor grele, ea a fost cea care l-a încurajat să continue și să-și urmeze visul. „Mergeam seara, după spectacol, la gară, în timp ce colegii mergeau la restaurant. Eu îi spuneam că mă saturasem, iar ea îmi răspundea: ‘Du-te după glorie!’”, rememorează Dorel Vișan cu emoție.

Această susținere a fost motorul care l-a ajutat să-și clădească o carieră impresionantă, cu peste 90 de filme și zeci de roluri pe scena teatrului din Cluj-Napoca.

„Am avut o relație specială"

Maria Vișan s-a stins din viață în 1993, lăsând în urma ei o familie formată din trei băieți și un soț profund îndurerat. „Am avut o relație specială. De când ea a murit, nu mi-am putut imagina să mă recăsătoresc. Poate că acum sunt mai mult cu ea decât atunci când trăia”, mărturisește actorul.

Pentru Vișan, căsătoria nu este doar iubire, ci o „școală continuă” unde respectul este fundamentul ce trebuie să dăinuie. „Iubirea se topește, dar respectul trebuie să rămână până la capăt”, spune el.

S-a retras din lumina reflectoarelor

După o carieră de excepție, Dorel Vișan s-a retras din activitate, dedicându-se înțelegerii Divinității și altor pasiuni personale, precum scrisul unei cărți de bucate. În ciuda înțelepciunii acumulate, moartea rămâne un mister pentru el. „Nu mi-e frică de moarte, ci de veșnicia ei. Omul moare doar atunci când este uitat”, spune actorul.

Dorel Vișan s-a născut în 1937, în județul Cluj, iar debutul său în film a fost în 1974, cu „Păcală”. De atunci, și-a lăsat amprenta în filme memorabile precum „Moromeții” (1987), „Balanța” (1992) sau „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993).

Este un artist al cărui nume va rămâne întipărit în istoria cinematografiei și teatrului românesc, iar povestea sa de viață este un exemplu de iubire, respect și devotament.