In memoriam - Milos Forman
Pe vremea ailaltă aveam o pasiune arzătoare: țineam, făceam socoteala strictă a actorilor, regizorilor, scriitorilor, oamenilor de cultură ușchiți din lagărul socialist în Occident. Printre aceștia era și Milos Forman. Ale cărui filme, cât erau ele de comuniste ca etichetă, și de restrânse ca tematică sub amenințarea cenzurii, îmi plăceau. Îmi amintesc cu bucurie ”Balul Pompierilor”, sau plicticosul, banalul… dar care avea un mesaj abscons. Mi-a părut rău când Forman a fugit din lagărul socialist; credeam că n-o să-i pot vedea filmele. Dar, devenit american, a explodat… Marele film musical ”Hair” un simbol tragic al generației Hippy în care cu timiditate ne înscriem și noi, l-am văzut la un club studențesc pop - privat să zic- , Club 33 al ASE-ului. Sediul - Casa de cultură de pe str Eminescu. Club desființat de o razie a Miliției care a găsit acolo un cuib de pletoși și care au fost tunși pe loc… Ce măgărie… După ce filmul s-a terminat… eram cu un prieten cu pleata peste ureche, am exclamat: ”Mă, și totuși, Miloș Forman ăsta a fost și el pionier ca noi…!” Ce viziune, ce talent deborbant! Un film musical terminat în lacrimi, pe marele hit al lui Fifth Dimensions, ”Aquarius (Let the Sunshine in)”…
A venit ”Amadeus” din care Forman a făcut un geniu ingenuu ce râde ca un cretin… care ne-a uimit și umilit. Scena aia când el vorbea cu Impăratul, după cortină, lumea îl ovaționa, el se duce la față de cortină spre public, se apleacă ăn reverans, își aruncă lateral pulpanele din spate ale hainei arătându-i curul Măriei Sale, mi se pare și azi apocaliptică… Urmează ”Valmont” un film plin de sexualitate. Unde, văzut? Tot pe video, tovarăși! Neoficial, prin casele prietenilor. Ca și Amadeus…
Apoi, ”Zbor deasupra unui cuib de cuci” cu care m-am îndopat, citind cartea lui Ken Kesey, vizionând la Național piesa scrisă de Dale Wasswermann, unde Claudiu Bleonț face un rol fabulos, la fel ca și Piersic, care tace jumate din piesă… traversată de fiorii extatici dați de senzualismul pempantei Sandra alias Cezara Dafinescu… ayyyy! Cu Costel Ctin, Finți, Em Petruț. Olga D Mateescu. Costume, Doina Levintza. Regia, Horea Popescu. Muzica, Adrian Enescu… Ehei
Şi abia la o cafea marghilomană „pour la bonne bouche” să vezi, tot la video, capodopera de cinema a lui Forman… cu același nume. Extaz, copii! Ce, droguri?!! Nu cred că puteți realiza ce mare artist a pierdut omenirea. Noroc că nu e singurul. Îmi vine tot cu nostalgie și regret un Andrzej Wajda. Din fericire, nu și Roman Polanski, ajuns la 84 de ani, dar ambii ex-consumatori de salam cu soia polonez…
Milos Forman, evreul ceh la fel ca ei, e un cineast crescut în comunism și explodat mondialmente Dincolo. Deși filmele lor au rămas jos, la noi, la cei vii, azi îl invidiez pe Dumnezeu…
