INTERVIU Amalia Enache: «În perioada asta, Alma a avut non-stop părinții lângă ea». Cum a arătat viața știristei în ultimele luni
Înainte de a fi știristă și femeie de carieră, Amalia Enache (42 de ani) este mamă. Este rolul care îi place cel mai mult. Alături de Alma, fiica ei, vedeta a petrecut cele mai frumoase clipe în ultimele luni, iar despre toate acestea ne-a vorbit într-un interviu exclusiv
- Click: Cum te simți la trei luni de la declanșarea acestei pandemii, care ne-a dat viața peste cap?
Amalia Enache: După șocul inițial, acum simt că de fapt foarte multe lucruri s-au așezat cu adevărat bine, în viața mea, unele chiar mai bine decât reușeam eu fără șutul acesta primit de la pandemie, deși la început lucrurile erau tare bizare. E adevărat că o vreme mi-am impus eu, ca pe un exercițiu, să văd părțile bune din această poveste, pentru că erau copleșitoare schimbările și neliniștile. M-am obișnuit în primul rând cu acest program fragmentat de muncă: 2 săptămâni la serviciu și apoi pauză, acasă, următoarele două și tot așa. Adevărul e că dacă îmi spunea cineva că va fi posibil așa ceva într-o televiziune, i-aș fi răspuns: fugi, domnule, de aici! Păi eu am avut ani buni din viața mea două săptămâni de vacanță cu totul, într-un an întreg! Și atunci plecam pe undeva, nu aveam timpul acesta așezat, acasă, care s-a dovedit un mare câștig în cazul meu. E un timp foarte valoros de conectare cu mine însămi, ieșită din alergătură, din senzația de timp insuficient cu care mă luptam. M-am obișnuit cumva și fără celelalte activități profesionale, în special galele pe care le prezentam (sigur, sper că e o schimbare doar provizorie). Distanțarea aceasta de imaginea mea socială, în rochii de gală, gătită, expusă față-față cu publicul și așezarea mai adânc în papuci de casă, în liniște, mie mi-a oferit un timp prețios, pe care îl simt mai profund, mai îndelung, mai al meu. Așadar a dispărut ceea ce numeam stres, presiune, provocate în cazul meu de dorința de a face cât mai multe lucruri. Tentația inițială a fost să aduc ritmul dinainte în viața nouă, să adaptez lucrurile în online și mă bucur că n-am urmat impulsul inițial. Mi-am găsit astfel timp îndeajuns să citesc, să văd filmele cu care îmi eram restantă și mai ales să-mi aud mai bine gândurile. Am reluat sportul constant, ceea ce e un mare câștig.
- Cum ți se pare acum?
Acum, admit că starea de alertă este infinit mai prietenoasă și acceptabilă, faptul că am reluat plimbările și activitățile cu Alma în parcuri și chiar lungile explorări pe străduțe liniștite din oraș mi-au dat pur și simplu o stare mult mai bună, de optimism, și o senzație de oarecare normalitate.
- Ce activități ai avut cu fiica ta? Nu i-a fost dor de colegii de la gradiniță? Am auzit că îi plăcea unul, mai special...
Am făcut lucruri în mod special pentru ea, pentru vârsta ei, desen, pictură, cântece, poezii, joacă de tot felul, cu ajutor de la distanță, de la educatoarele ei, dar am inclus-o cât de mult cu putință și în ceea ce e musai de făcut într-o casă, de la curățenie, până la gătit. Chiar face ea omleta de dimineața, de pildă, de la spartul ouălelor, până la bătutul lor, plus brioșe, checuri, pâine și altele. Și noi am crescut așa la noi acasă, sunt lecții importante și acestea. Alma (n.r. va împlini 4 ani în luna august) a fost nevoită să se adapteze și ea la noua realitate și sunt absolut fascinată de capacitatea ei de înțelegere. Cred că într-un fel a luat și ea partea bună din această poveste, a avut non-stop părinții lângă ea, în definitiv. Desigur că dorul de prieteni, de joacă cu alți copii e uriaș, cu marea ei iubire a continuat un fel de joacă din când în când, de la distanță, prin aceste aplicații pe care le-am încercat cu toții, dar e într-adevăr o lipsă enormă în viața unui copil interacțiunea cu alții de vârsta ei. Sigur că un mare câștig e acum, de când putem să ieșim cu biciclete, trotinete, role în parc. Deja e altă poveste. Păstrăm în continuare distanța de ceilalți și simt că Alma ar avea o mare nevoie de joacă cu alți copii, dar cred că numai cu răbdare putem trece cu toții, de la mici la vârstnici, cât de cât cu bine hopul în care ne-am trezit
- Cu noile reguli încă nu se știe când se va călători din nou. De ce locuri îți e dor? Unde ai vrea să petreci o vacanță?
Mi-a fost cumplit de dor de natură, nici nu aș fi crezut vreodată că poate să-mi lipsească în asemenea măsură, mă iluzionam că sunt mai urbană, dar carantina mi-a provocat un dor teribil de pământ, de verdeață, copaci, păsări. Așa ca prima nostră ieșire a fost la munte și sper acum la o vară prin locuri retrase la mare, în care să putem să ne simțim în siguranță. Eu abia când ajung lângă o mare simt cu adevărat că e vacanță, așa că visez la o vară cu plajă.
- Crezi că lumea va mai fi la fel după această pandemie?
Deja nu mai e la fel. Din păcate, am fost naivă la început și am crezut că spaima aceasta va scoate tot ce mai bun din noi, însă nivelul teoriilor conspirațiilor și adepții lor mă fac să-mi revizuiesc speranțele inițiale.
- Ți-ai descoperit pasiuni noi în această izolare? Ai învățat să gătești ceva nou?
Nu, nici măcar pandemia nu a scos la iveală vreo pasiune pentru gătit. E clar că s-a dus și ultima speranță! Acum, când ai lângă tine pe cineva cu adevărat pasionat, care te răsfață cu de toate, de la pâine, la sushi, de la pizza perfectă făcută în casă, la deserturi, de ce să te mai cauți de talente ascunse?!
- Ce-ți dorești pentru partea a doua a anului 2020? Te-ai gândit sau ți-ai dorit să prezinți un nou format TV?
Îmi doresc să răzbim cu bine, sănătoși și întregi la cap. Voi fi în continuare la pupitrul știrilor, îmi este extrem de clar că acest rol mi se potrivește cel mai mult.
Citește și:
Amalia Enache, fericită cu Alma şi tatăl fetiţei: "A fost mult timp cu noi"
Ce trucuri folosește Amalia Enache pentru a-și întreține frumusețea la 42 de ani
