INTERVIU Amalia Enache și fiica ei nu se plictisesc acasă: "Ne jucăm că a trecut coronavirusul"
Amalia Enache a povestit exclusiv pentru ziarul Click! cum vede această „explozie” a coronavirusului, din perspectiva omului de știri. Vedeta ProTV ne-a mărturisit astfel cum traversează această perioadă, de ce anume îi este dor cel mai mult acum, în izolare, cum au fost sărbătorile pascale pentru ea și ce crede că se va schimba după ce va trece pandemia. În plus, știrista ProTV are noroc că fetița ei, Alma, este foarte inventivă și fac acasă tot felul de jocuri și de lucruri împreună.
- Click!: Amalia, cum privești această criză în care ne aflăm, din perspectiva omului de știri?
Amalia Enache: Omenirea arată azi că aflată într-o mașină de curse în care mergea fericită în viteză, dar care pac!, a ieșit brusc de pe pistă pe un câmp cu totul necunoscut, s-a trezit brusc pe un teren accidentat, periculos, cu combustibil limitat în rezervor și cu piloți care mai degrabă încearcă, merg la noroc, speră, apoi disperă iar și tot așa, cu volanul în mână. A fost inițial șocul, căci am văzut, nimeni de pe Planetă nu era pregătit pentru o lovitură care să ne atingă chiar pe toți și toate temerile acelea majore ne-au năpădit, apoi cred că deja am ajuns să ne obișnuim cu nouă realitate și să ne activăm continuu toate resursele de umor, optimism, generozitate. Doar că, atâta vreme cât oameni pier pe capete rămâne o senzație de apocalipsă cu picătură, în care privim zi de zi ceva ce vine amenințător spre noi toți. Sub formă de boală, mai ales pentru cei mai vulnerabili sau de amenințare de recesiune economică. Poți închide ochii sau poți să alegi să privești în imediata apropiere, că azi, acum, toți ai tăi sunt bine, dar tot rămâne o umbră undeva, acolo, în minte. Ni se spulberă orice iluzie a omului modern pe care îl credeam atât de evoluat, atât de puternic, bazat pe tot felul de smart device-uri și descoperiri științifice. Când vezi personalul medical care pune straturi peste straturi de combinezoane, măști, viziere, mănuși, și tot e vulnerabil, mie imaginea asta mi-l face pe OM extrem de rudimentar, de fapt. Cum n-am găsit noi nicio bulă perfectă, o mantie protectoare, să o punem în jurul nostru și să nu treacă virușii prin ea?! Păi, atunci ce era cu toate achizițiile omenirii, cu toate vitezele atinse în zbor, în mașină, pe internet?! Cu toată evoluția? Într-o clipă, lumea pe care o știam noi s-a oprit aproape din toate cele pe care le știa a face și a gândi, inclusiv din iluzia că e puternică, invincibilă, superioară. Criză e pe toate planurile, în sănătate, în economie, în psihicul nostru, în cel colectiv. Și cred sincer că doar părțile noastre cele mai umane, empatia, generozitatea, sensibilitatea, bunătatea ne pot facem să depășim momentul acesta, individual și la nivel colectiv. Vrem toți să ne facem bine și e timpul să vedem fiecare in parte cum și ce putem face pentru asta.
- Cum ești tu în această perioadă? De ce anume îți este dor cel mai mult acum?
Dor? Cel mai tare îmi e de natură. De plimbări. Dar și de oameni. De imaginea cu Alma jucându-se cu copii necunoscuți într-un parc. De îmbrățișări. De un porumb fiert cumpărat fără emoții undeva pe o stradă. De un moment în care iau pentru 3 stații un troleibuz sau un tramvai. De atmosfera dintr-o piață. De o cină cu prietenii. De o seară de dans. Îmi e dor să prezint un eveniment pe scena Ateneului, de pildă, cu sala plină. De încredere că momentul trăit e pur și simplu unul banal, în care nu se întâmplă nimic excepțional. De banal, de normal îmi e dor. Mi-e dor să mă trezesc fără gândul că în lume e pandemia asta. Dar mereu mă uit în jur și îmi spun: azi eu și ai mei suntem sănătoși! Îi iubesc, îmi place enorm tot timpul petrecut cu ei, găsesc multe avantaje în asta, multe bucurii pe care altfel le-aș fi ratat. Sunt recunoscătoare pentru asta. Și merg mai departe cu gândul că dorurile acestea vor fi din nou realități, dacă azi respectăm cu sfințenie distanțarea față de ceilalți.Eu sunt dintre cei care lucrează, intens, e adevărat că în ture de câte 14 zile, dar asta mă ține în mod evident într-o priză, viața mea nu e chiar complet fracturată față de cum era înainte de pandemie. Deși am momente de îngrijorare, mai ales pentru fetița mea, totuși văd în faptul că merg în continuare la serviciu un privilegiu, că nu e ruptura așa brutală. Am nevoie ca tot omul de o perspectivă a părților bune a realității mele să pot să duc ce am de dus. Mă bucur să pot să fiu în felul meu de folos, cu informații corecte și de încredere. Și sper mult, cu o doză de optimism de care cred că oamenii au mare nevoie.
- Ce crezi că se va schimba după Coronavirus? Va avea televiziunea de suferit, producțiile TV?
Eu cred că lumea în întregime va fi diferită. Nu apăsăm o tastă prin ne întoarcem unde eram înainte, ci vom fi nevoiți cu toții să dăm un restart complet. Ne vom adapta cu toții la o lume nouă, inclusiv televiziunea. Uite, în vremurile acestea oamenii s-au întors masiv spre tv, spre știri mai ales, cine ar mai fi crezut una ca asta, o reîntoarcere atât de puternică spre venerabila televiziune când timpurile păreau să o ia numai spre online?! Cred că după o doză atât de puternică și intensă de realitate, următoarea etapă va fi una de fantezie, când vom fi trecut de molima asta. Oamenii vor vrea să uite, televiziunea le poate oferi umor, imaginar, escapism.
- În ce campanii te-ai implicat în această perioadă?
În principiu în campanii ale Știrilor Pro Tv, de pildă #nefacembine, în toate campaniile de informare, cu spălatul pe mâini, purtarea măștii etc. Am încurajat și încurajez cum pot: de la mici grupuri de prieteni voluntari care le duc mâncare bătrânilor singuri până la donații pentru Dăruiește Viața. Mă tot gândesc, pe lângă sănătatea fizică, la sănătatea mentală a noastră, a tuturor în timpul și după această perioadă, mi-ar plăcea mult să ajut o campanie cu psihologi care să ofere sprijin medicilor din linia-ntâi, oamenilor celor care s-au infectat cu virusul acesta, celor care au pierdut oameni dragi, celor care au trăiri grele, poate de nesuportat în izolare.
- Ce măsuri de precauție ți-ai luat, având în vedere că o ai acasă pe Alma și ești nevoită să mergi și la job? La ce ești mai atentă acum? Ai îndemnat oamenii să poarte măști!
Eu port masca la serviciu, o dau jos doar exact când intru pe post din studio, mă spăl temeinic și extrem de des pe mâini, dezinfectez suprafețele cu care intru inevitabil în contact, mă machiez acasă, iar la întoarcere pantofii mei trec printr-o baie de clor și oricum îi las la ușă, îmi schimb hainele, fac un duș complet.Pe oameni îi îndemn da, să poarte măști, este foarte clar din datele pe care le avem că în țările care au adoptat această măsură a fost limitată răspândirea virusului.
- Cum i-ai explicat Almei despre ce se întâmplă acum și ce a înțeles ea despre asta?
A înțeles pe deplin că există un virus nou, care se numește coronavirus și că nu doar noi ci absolut toți copiii pe care îi cunoaște și toți oameni stau în casă, să nu se îmbolnăvească. Mă întreabă de câteva zile "dar, mami, când trece coronavirusul?". Și îi răspund sincer că nu știu exact.
- Acasă ce activități aveți în această perioadă?
Ne jucăm mult, Alma este un copil cu multă imaginație. Îi place să jucăm diverse roluri. E foarte emoționant că de câteva zile scenariul ei este: ne jucăm că a trecut coronavirusul și ea se întâlnește cu colegii de la grădiniță și cu prietenii. Eu joc rând pe rând rolurile Efrem, Ilinca, Greta, Vladu, etc. și ea "le" spune cât de dor i-a fost de ei , "le" sare în brațe, se joacă cu ei cu imaginația.Altfel, Alma participa la gătit, mai ales la brioșe, biscuiți, etc., plantăm în ghivece, colorăm, dansăm, face pe lângă mine pilates sau yoga prin aplicații, cum fac eu acum, de acasă, se dă cu rolele prin casă.
- A trecut Paștele! Ce planuri aveați de sărbători? Aveați plănuită vreo vacanță în acest sens? Cum ați petrecut acum?
Noi am sărbătorit deja Paștele catolic, Alma e ca tatăl ei, catolică, desigur că am fost în familie, acasă, am vopsit ouă, a venit Iepurașul. Duminica, de Paștele ortodox, am repetat. Pentru mine sărbătorile erau oricum așa, prefer dintotdeauna liniștea oricărei agitații de sărbători, detestăm aglomerația, cumpărăturile, mereu am avut o atmosferă de calm mai degrabă, de intimitate. Se schimbă doar că nu ne vizităm cu bunica Almei, cu fratele meu, cu prieteni.Nu cred că am fi plecat chiar de Paște nici dacă nu era pandemia și oricum nu mă gândesc deloc ce aș fi făcut dacă. Misiunea mea, pentru binele meu și al familiei este să găsesc bucurie în ce avem azi.
- Ce îți place cel mai mult să pregătești sau să mănânci de Paște?
Îmi place să mănânc drob, cozonac și să fac ciorbă de miel cu tarhon.
- Obișnuiești să ții post?
Am ținut posturi, dar nu și anul acesta.
- Care este primul lucru pe care îl vei face atunci când ne vom redobândi practic libertatea și vom putea ieși din case și călătorii fără restricții?
Am învățat în acestă perioada bine de tot lecția cu "nu-ți face planuri". Nu îmi fac planuri, pentru că sincer, habar nu am când și cum ieșim din asta. Cred că cu cât va dura mai mult, cu atât vom ieși cu niște temeri permanente, de locuri aglomerate, de călătorii etc, dar și cu niște revelații spirituale, cred eu. Partea bună este că vom polua mai puțin, vom aglomera mai puțin, vom cumpăra mai puțin nenecesar, vom renunta la multe briz-briz-uri și fandoseli și ne vom întoarce mai către esențial+spiritual.
- Ce mesaj le transmiți telespectatorilor tăi în această perioadă?
Să aibă cu adevărat grijă de ei și de ai lor. Să nu facă rău. Nesocotind regulile putem fi adevărate arme pentru ceilalți, poate chiar pentru oameni dragi. Le doresc sănătate, speranță, optimism și să ieșim cu toții mai luminați și mai buni din povestea asta. Și mai ales, să fie mai degrabă curând ieșirea.
