INTERVIU Mihai Bendeac, secrete despre cartea care conține trauma vieții lui: "Povestesc și chestii mai dubioase, la limita sexualității"

Mihai Bendeac, în copilărie

Cum este Mihai Bendeac dincolo de iUmor, dincolo de Teatrul de Comedie sau în afara rețelelor sociale, unde îl urmăresc peste 1,4 milioane de oameni? "Antisocial, extrem de singuratic, aproape sălbatic". Așa se descrie el într-un interviu pentru Click!, în care a vorbit pe nerăsuflate despre cele mai intime zone din viața sa, familia, mintea și sufletul, dar și despre cel mai nou și greu proiect: cartea "Jurnalul unui burlac: Conversații cu mama". Volumul se va lansa pe 10 decembrie, iar încasările vor merge integral către cauze umanitare.

• Click!: Am aflat că vei lansa cartea "Jurnalul unui burlac: Conversații cu mama". E volumul despre care povesteai prin 2014?

Mihai Bendeac: Nu. Cred că atunci m-a întrebat cineva la lansarea cărții lui Codin Maticiuc dacă vreodată o să scriu o carte. Și am zis că o dată în existența mea o să mă apuce această nebunie. Dar n-am înaintat un termen atunci și în același timp consideram că treaba asta se va întâmplă peste mult mai mult timp decât s-a întâmplat, de fapt, din multe puncte de vedere. Adică știindu-mi programul, felul de a privi lucrurile și așa mai departe. Dar acum am fost cumva obligat să fac asta. În același timp, îți spun sincer, că nu știu dacă vreodată o să am puterea să parcurg acest drum, pentru că a fost mult mai greu decât mi-aș fi închipuit. A fost extraordinar de greu, poate cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Și am făcut lucruri destul de grele de-a lungul timpului.

• Și frumoase în același timp, acelea care s-au văzut.

Mulțumesc. Sper să fie și asta destul de frumoasă, nu știu ce să zic. Adică am foarte mari emoții. Am foarte mari emoții, pentru că nu este un domeniu pe care să-l stăpânesc. N-am mai făcut asta niciodată. Adică am scris cu totul alte lucruri. Și ăsta a fost motivul pentru care mi-am dat niște dead-line-uri nerealiste. Adică eu am fost absolut convins că o să termin cartea asta într-o lună jumătate și m-am bazat pe chestia asta gândidu-mă la stilul meu de lucru. Dar nu există nicio legătură între a scrie un scenariu sau mai mai multe, a scrie scheciuri și a scrie o carte. Și aici cumva m-am trezit într-un univers pe care nu-l stăpâneam absolut deloc și mi-a fost foarte greu. În ultima instanță am scris de mână o carte despre care mi-am dat seama, abia după ce am vorbit de atâtea ori la editură, ce înseamnă o paginație. Cred că scrisesem o carte de 500 de pagini. După care am dat înapoi de la asta, am trecut la altă variantă și a fost o muncă de câteva luni.

Mihai Bendeac, în școala generală

• Câte luni ți-a luat să o scrii? Ai scris de la începutul anului?

Primul moment în care am început să scriu și am început și documentarea a fost pe la mijlocul lui aprilie, dacă nu mă înșel.

• Ai avut și timp atunci destul, fiind în izolare.

Da, cumva a fost și ăsta un element. Având în vedere că eram în plină pandemie, nu aveam spectacole și chiar mi-am propus asta. Mi-am propus să întru într-o poveste, într-un fel de dolce far niente. Oricum eram foarte obosit, avusesem multe spectacole, tunee, filmări și așa mai departe și am zis că mi-ar prinde bine o perioadă de genul acesta. Dar cumva m-a obligat maică-mea să fac lucrul ăsta, pentru că s-a apucat ea să scrie într-un caiet studențesc niște amintiri. Pe care mi l-a dat și eu am zis: "mama, nu se poate să-ți amintești numai lucrurile frumoase".

Mihai Bendeac și fratele lui, Andrei

• Era vorba de amintirile ei cu tine?

Amintirile ei, în principiu. Bineînțeles că amintirile ei mă includeau și pe mine.

• De când erai mic pînă acum?

Da. Și în momentul acela am început o serie de conversații cu mama și m-am apucat să scriu această carte pornind de la faptul că mama a scris niște lucruri într-un caiet studențesc și m-a dus, este posibil, în anumite momente foarte departe. Asta este și temerea mea.

Mihai Bendeac: "Sunt niște traume din trecut pe care nu prea mi-aș fi dorit să le revizitez"

• Conversațiile sunt legate de teatru, viață?

Sunt legate de absolut orice fel de subiect pe care l-am abordat. Și am abordat foarte multe subiecte. E o carte care sigur că are zone de emoție, dar sigur că are și niște zone extrem de ireverențioase. Are și zone sau accente poate vulgare pentru unii, în anumite momente. Are și zone, poate, șocante sau derajante pentru alții. Nu mi-aș permite vreodată să mă laud cu vreun fel de calitate scriitoricească, dar singura chestie cu care mă pot lauda și mă pot uita în oglindă și să îmbrățișez chestia asta, este faptul că am scris foarte sincer. Extrem de sincer, iar pentru mine a fost o terapie. Chiar dacă o terapie destul de dură în anumite momente, pentru că au fost vreo două-trei capitole care m-au chinuit foarte mult. Sunt niște traume din trecut pe care nu prea mi-aș fi dorit să le revizitez. Dar am făcut asta și m-am bucurat pînă la urmă.

• Este o carte autobiografică?

Ca să mă acopăr, ca să zic așa, din punct de vedere legal, n-aș vrea să spun că este o carte autobiografică. Pentru că în această carte există și niște lucruri care sunt la limita unor istorii. Și atunci prefer să spun că este o ficțiune.

"Mi se spune că mama seamănă cu Meryl Streep"

• Mama ta este foarte frumoasă, ne poți spune cu ce se ocupă? Sau este pensionară?

Mulțumesc foarte mult. Nu-i la pensie și probabil că nu va fi la pensie până va muri. Sau dacă vreodată va fi nevoită să iasă la pensie va muri în ziua următoare. Mama a lucrat înainte de Revoluție și cred că primele șase luni după, într-un centru de calcul, efectiv lucra la calculatoarele acelor vremuri într-un centru de calcul care se numea Romanoexport.

• Și acum cu ce se ocupă?

Acum este asistentă medicală, a făcut școală de asistente medicale în urmă cu câțiva ani, a lucrat într-o secție de A.T.I., iar acuma avem un cabinet stomatologic.

• Am crezut că este actriță la cât este de frumoasă.

Mi se spune des că seamănă cu Meryl Streep. Iar în tinerețe semăna cu Lady Diana.

Mihai Bendeac și fratele lui, Andreifoto: arhivă personală

• Știu că ai un frate mai mic, Andrei, dar vreau să te întreb dacă te consideri băiatul mamei?

Da, în mod evident. Dar nu numai eu, și el.

• Amândoi va confesați ei? O întrebați diverse lucruri?

Acum nu știu dacă mai suntem vreunul din noi la vârsta la care să o întrebăm. Este o persoană căreia pot oricând să mă confesez. Și Andrei la fel. Suntem extrem de mămoși amândoi. Și pentru că ea ne-a divinizat. În același timp suntem și tătoși, adică e o mică diferență și eu chiar cred în asta. În general, fetele se confesează taților, iar băieții, mamelor. Și chiar am simțit asta de-a lungul timpului.

• Mi se pare sau Andrei seamănă cu mama ta și tu cu tatăl tău?

Mi se pare că Andrei seamănă foarte mult cu taică-miu. Faptul că tata are chelie te induce în eroare. Dar sunt în carte niște fotografii cu tata de când era tânăr și era foarte asemănător cu Andrei.

• Am văzut la tine pe Instagram niște fotografii cu tine de când erai mic. Mama ta ți-a mai povestit momente cu tine de când erai mic?

Da, o mică parte din carte se bazează și pe asta. Evident sunt lucruri pe care nu le-am mai ținut minte. Cumva structura cărții e în felul următor: eu am scris diferite capitole și după cele mai multe dintre ele există și o conversație cu maică-mea pe baza capitolului respectiv. Dar sunt în același timp și 6 capitole, între care patru se numesc "Jurnalul unui burlac", și unde povestesc chestii, să zicem, mai dubioase, intime, la limita sexualității și unde nu urmează o conversație cu mama. Dar și două capitole în care sunt scrise niște lucruri pe care nici ei nu i le-am spus vreodată. Sau mă rog, nu i le-am spus la nivel de detaliu. Iar unul dintre ele este cumva și motivul pentru care am scris cartea. Am vrut să scriu cartea pentru acest capitol care se numește "cel mai trist capitol" și care este o traumă foarte puternică care pe mine m-a afectat în copilărie. Când eram în clasa a șaptea, mă rog.

• Cartea va fi lansată doar online, nu va fi eveniment cu public?

Ar fi trebuit să avem o lansare și cu public, am fi vrut să facem asta la Teatrul de Comedie, dar am fost sfatuiți că mai bine stăm în banca noastră. Oricum, regulile erau extrem de dure ca să facem asta în mod real. Am încercat în această perioada să nu ofer un exemplu negativ prin ceea ce fac și am preferat să nu mai facem.

• Ai avut un an plin, iar lansarea cărții ar putea fi cireașa de pe tort. Asta dacă nu mai ai și alte surprize până la finalul lui 2020.

Până la sfârșit de an nu mai vreau să fac nimic. Vreau să stau cu familia, să facem bradul. Crede-mă că eu nu sunt cu sărbătorile, însă îmi doresc, ca niciodată, să fac bradul cu familia, să vină Sărbătorile. Sunt extrem de obosit și toată perioada asta cu cartea m-a dat complet peste cap. Eu oricum sunt sălbatic, antisocial și stau în casă, dar această perioadă am exagerat complet cu asta, am scris încontinuu, am băut și am fumat. Mi-am făcut ficatul praf, nu vreau decât să fiu curat o perioadă, să stau cu familia și să mănânc sănătos.

• Locuiești împreună cu părinții tăi?

Eu locuiesc singur, mama locuiește cu tata și cu Happy, cățelul nostru, iar fratele meu încă locuiește la ai mei când nu este la facultate, undeva lângă Liverpool. Dar acum s-a întors și el, fiind toată situația asta și, oricum, stând acolo făcea facultatea doar online, așa că mai bine o face de acasă.

• Tu cum te simți după perioada asta în care ai avut Covid?

Sunt OK, m-am întrebat de-a lungul timpului dacă anumite lucruri pe care le-am simțit de atunci până acum sunt niște reminiscențe ale covidului.

• Vin sărbătorile de iarnă, Crăciunul și Anul Nou. Știi să gătești? Îți dorești să mănânci ceva anume?

Ca să pot să mă mențin la o greutate decentă, acasă îmi fac fierturi. Îmi fierb pește cu legume, cu puțină sare... Ideea este să nu-mi placă mâncarea.

• Asta e un fel de cură de slăbire forțată?

Da, așa e. Dar sunt pofticios. De exemplu, abia aștept de Sărbători să mănânc ouă umplute, salată de boeuf, îmi plac de mor și mai ales cum le prepară mama și bunica.

• Ai putea lua un premiu la final de an, ai avut emisiune, ai lansat o carte. Alții au fost inactivi...

(Chicotește) În primul rând, dacă m-ar premia cineva, nu m-aș prezenta, ca să zic așa. Doi la mână, nu am acceptat niciodată un fel de asociere cu ceea ce înseamnă lumea noastră mediatică, vedete și așa mai departe. Și asta este și motivul pentru care nu particip la orice fel de eveniment monden sau care implică persoane publice din România. Pur și simplu vreau ca oamenii să mă perceapă separat de acest context, nu îmi place lumea asta, am puține cunostințe, doar așa, tangențial în această lume. Dacă vrei să "mă omori", scrie un articol că "printre vedetele care au fost la evenimentul x a fost și Mihai Bendeac".

Faptul că ești antisocial nu-ți cauzează în relații?

Ba da, normal. Sunt un om care nu prea are relații sociale. Asta e adevărul. Sunt extrem de singuratic

• Eu mă refeream în relațiile cu femeile...

Nu m-am prins... nu că am vrut să evit răspunsul. Fiind extrem de timid și extrem de axios cumva de-a lungul timpului am avut legături, ca să spun așa, cu persoane care au fost extrem de determinate, dacă vrei. Care au făcut ele și primul pas, al doilea, al treilea pas. Că să fiu scutit de orice fel de lucruri.

• Te-ai gândit că tu cauți femeia ideală dar vrei să o vezi pe mama ta în ea?

Să știi că n-am avut niciodată chestii din astea, n-am suferit de sindromul Oedip. Nu cred că am căutat în vreo femeie trăsăturile psihologice pe care le are mama. Din contră, mi-au plăcut astea mai golănașe.

• Știu că e aiurea să întreb asta în condițiile date, dar ți-ai făcut planuri pentru 2021?

Să știi că ale mele sunt asemănătoare cu planurile cincinale ale lui Ceaușescu. Uneori încerc să împlinesc cincinalul în patru ani jumate (râde). Am planuri pentru o perioada mai lungă decât 2021.

• Toată lumea se întreabă dacă nu te întorci cu serialul "Băieți de oraș", care are o mulțime de fani. Mulți se uită încă în reluare la el.

Producătorul serialului mă sună săptămânal în acest scop. Dar nu știu dacă mai e timpul pentru așa ceva. E o etapă, așa cum au fost și scheciurile, o etapă în viață mea. Mă bucur foarte mult că un număr destul de important au depășit granița timpului și scheciurile făcute acum opt ani de zile încă mai sunt vizionate, mi-am dorit mult treaba asta, dar în viața fiecărui artist sunt etape și etape. Nu știu dacă o să mai fac asta. M-am gândit că aș încerca să fac o ediție specială la anul. Mai ales în acest context, după vot, în care personajele se adună.

Banii obținuți din vânzarea cărții vor fi donați integral

"Din 10 Decembrie, ORA 10:00 am, «Jurnalul unui Burlac: Conversații cu Mama». Cartea se pune în vânzare pe bookzone.ro și în librării. S-a muncit mult în ultimele luni. Dacă aveți drag să o achiziționați, ajutându-ne, în felul acesta să acționăm umanitar cu TOATE fondurile rezultate, sunteți nimic altceva decât îngeri. Știu că mă pot baza pe voi și vă mulțumesc. Am încercat să vă pun în mâini, la prețul de 49 de lei, o carte interesantă, controversată, sinceră. Ajutați-ne! Am muncit la ea 8 luni!", scrie Mihai pe Facebook.