INTERVIU Secretele lui Daniel Pavel, prezentator Survivor, fost ofițer de marină. De ce trăiește în Austria și cui duce dorul de acasă
Noul prezentator al reality show-ului Survivor România de la Kanal D, Daniel Pavel, se află acum în Dominicană și trăiește cea mai mare provocare a vieții lui. Experiența și adrenalina de la Survivor sunt cu mult peste ceea ce a trăit ca ofițer de marină comercială. Despre familie, profesie, renunțări și performanțe, aflați totul, în exclusivitate, din interviul pe care Daniel Pavel l-a acordat pentru Click!
- Click!: Daniel, cum ai primit propunerea de a prezenaa cel de-al doilea sezon al reality show-ului “Survivor România”, de la Kanal D? Este provocarea vieții tale, debutul tău în TV, ca prezentator?
Daniel Pavel: Propunerea de a prezenta sezonul al doilea al Survivor România a venit printr-o sincronicitate perfectă cu etapa de viață în care mă aflam cu doar câteva săptămâni în urmă. Urma să finalizez patru ani și jumătate memorabili și foarte plini, profesional și personal, petrecuți pentru startul și consolidarea proiectul primului radio in-store de rețea din România, implementat alături de echipa Penny România, și exploram opțiuni de viitor. Mărturisesc că mi s-au tăiat picioarele la auzul deciziei în favoarea mea a managementului Kanal D. Din secunda următoare însă am început să mă setez psihologic pentru această aventură fără precedent, pentru mine, derulată în asemenea decor de vis, cum este cel din Republica Dominicană. Da, este provocarea vieții mele profesionale, chiar dacă îmi pot aminti, cu drag, și de alte proiecte minunate derulate în trecut, media, antreprenoriale sau din viața de pe mare, ca ofițer de marină comercială. Însă nimic nu se compară cu dimensiunea fenomenului reprezentat de evoluția formatului Survivor la Kanal D. Deși nu este debutul meu pe TV, fiind, în urmă cu câțiva ani, gazda unei emisiuni săptămânale dedicată poveștilor mediului de afaceri românesc, emisiune pe care am realizat-o timp de 2 ani, este, cu siguranță, debutul meu în cel mai complex <ecosistem> de televiziune: cel al unui show atât de complex, cu un public atât de numeros.
Cu fiecare clipă petrecută pe platoul de filmare al Survivor România realizez că absolut toată paradigma de reality-show, 100 % real, reprezintă o experiență transformațională pentru toți: concurenții, echipele de producție și post producție, departamentele conexe de programe, de comunicare, și, mai ales, pentru publicul extrem de atașat emoțional. Eu mă voi strădui, ca parte a echipei de producție, să fim mediul perfect de transmitere către cei de acasă a emoției pure și a adrenalinei competiției dintre cele două echipe: Faimoșii și Războinicii.
- Tu ești pe profilul “Survivor România”! Nu ești deloc un străin al sportului! Ai făcut performanță în înot! Când ai renunțat la sport și de ce?
Așa este, întregul meu parcurs de viață se așează perfect pe profilul unui supraviețuitor. De la bazinele cu ape reci ale natației de dinainte de ´89, care căleau caractere și pregăteau campioni, până la navigația pe nave comerciale portcontainere, adevărate fortărețe plutitoare de business, care înfruntă furtuni pentru a mișca economia globală, am încercat să descopăr, să învăț, să lupt pentru a dobândi o victorie sau, câteodată, chiar pentru a rămâne în viață. Performanță la înot am făcut cu doamna profesoară Baciu, cea care i-a fost îndrumătoare marii noastre campioane de înot, Carmen Bunaciu.
După câțiva ani de polo pe apă, în vara de după Revoluție, am ales să merg la liceul de marină din Constanța, eu fiind bucureștean. Bucuria de a continua antrenamentele în frumosul bazin de pe malul mării, zona Pescărie, a fost întreruptă foarte brusc, deoarece în toamna anului 1990, bazinul s-a redimensionat ca sală de...bingo. Marea performanță în sport era silită să se retragă în fața tranziției spre o acumulare sălbatică de capital - știm cu toții, sunt sigur, cel puțin câteva astfel de exemple din acei ani, deci povestea mea sportivă se suprapune peste poveștile de abandon ale multor români din generația mea, indiferent de sporturile practicate. De renunțat la înot n-am renunțat, și mă bucur că fiul meu, adolescent, mi-a moștenit pasiunea pentru sporturile nautice. Într-o zi aș vrea chiar să-mi urmeze și în sailing.
- Ce ar trebui sa stim despre tine, pentru inceput?
Că sunt un tip de cursă lungă (râde), este și titulatura primei mele meserii, cea de ofițer de marină comercială, dar și o trăsătură de caracter. Ulterior, în cariera aleasă de om de media, media content creator cum i se spune prin vest, cursa lungă mi-a ajutat să fac față live-urilor, interviurilor, reportajelor și poveștilor transmise. Și în relațiile cu oamenii sunt de drum lung, nu sunt supărăcios, sunt optimist. Sunt orientat spre spiritualitate și scriu destul de mult. Defecte? O sumedenie. Dar să lăsăm loc și pentru altă întrebare (râde).
- Ești fricos, ești pretențios, ai fobii?
Nu, nu sunt fricos, sunt destul de curajos. Însă, trebuie să spun că sunt calculat în nebuniile pe care le fac. Pretențios, da, În limbaj - câteodată prea atent la cum se vorbește - în special limbajul paraverbal, și asta mă scoate din sărite și pe mine, la mine. Altfel, pretențios la mâncare sau alte bunuri, absolut deloc. Fobia de șobolani, de departe este cea mai urâtă spaimă a mea. Afirmația de mai sus, legată de curajul meu, în acest caz se suspendă!
- Ești de 12 ani în media dar îți mai amintești care a fost primul tău job?
Sigur că da, rolul de co-moderator de emisiuni de radio la RFI, unde am furat meserie de la Constantin ´Rudi´ Rudnițchi, un realizator excepțional de emisiuni radio -TV și cel care mi-a inspirat stilul de intervievator. Înainte de acești 12 ani de, să spunem titular în echipe de media, am avut parte de o șansă mai rar întâlnită, aceea de ucenic, la nici 14 ani împliniți, în studiourile Radio Vacanța, când am ajuns prima dată la Constanța, pentru a urma liceul de marină, în 1990.
- Ce te-a adus în Austria și de când trăiești acolo? Am înțeles că din Viena ai zburat în Dominicană!
Așa este, am zburat direct din Viena în Dominicană. Locuind la Viena a fost mai ușor, însă și din cauze legate de pandemie nu am putut veni în țară pentru a pleca împreună cu toată echipa. Mărturisesc că ar fi fost minunat să pot să îl văd pe tata, pe care l-am revăzut ultima dată în iulie. Pe el îl mai avem, sora mea și fratele meu. Slavă Domnului, el este un super fidel telespectator Kanal D, deci măcar am această satisfacție că mă vede de miercuri până duminică. Locuiesc la Viena de aproape 5 ani, unde m-am mutat pentru proiectul de media Penny FM. De altfel, natura acestui proiect de media era de a realiza programe de infotainment live pentru publicul românesc, care își face cumpărăturile în rețeaua Penny din România, așa că în acești am fost fizic, dar și prin calea undelor, prezent, foarte des, și în România.
- Acolo este pentru tine acasa, în Austria?
Pentru moment este, din punct de vedere formal, locul de reședință unde locuiesc cu partenera mea. De asemenea, la scurt timp după ce m-am mutat la Viena, m-a urmat acolo și fiul meu, locuind cu mama sa, ca elev la liceul francez din Viena. L-am mutat, practic, foarte ușor, de la cel din București, unde a început școala în urmă cu 12 ani. El vorbea deja perfect franceza, germana și engleza înainte să vină la Viena, astfel încât caracterul cosmopolit al vechii capitalei imperiale i se potrivește foarte bine și, mai ales, parcursului de studii viitoare. Austria reprezintă pentru noi o formă de „acasă”.
- De când te-ai mutat acolo este ceva căruia îi duci dorul din România?
Oh da, Bucureștiul, așa cum mi l-au povestit, de copil, cei doi povestași de la care am învățat tainele spusului de povești: mama și tata, fiecare în felul său. Unul dintre aceste doruri este de nealinat, pe tata îl mai avem, cum spuneam. Îmi mai lipsesc prietenii din București, de la antrenamentele de arte marțiale sau prietenul din cartierul copilăriei, Balta Albă. Apoi, Constanța, și camarazii dragi de acolo. Și mai am un loc tainic în România - doar cei mai apropiați îl știau, până acum - zona Munților Rodnei, orașul Sângeorz-Băi.
- Cine te urmărește la TV cu sufletul la gură și te așteaptă să te întorci acasă din Dominicană, peste 4-5 luni?
Cred că mă urmăresc mai multe grupuri familiale și prieteni care mă cunosc direct din România, Republica Moldova și Austria, decât îmi pot imagina acuma, pentru că am primit multe încurajări la plecare. Cu sufletul la gură mă va urmări în mod cert iubita mea, fiul meu cu mama sa, fratele și sora mea, nepoții mei, 5 la număr, și, cel mai obiectiv critic al meu, tatăl meu. Sper să pot ajunge la finalul show-ului nostru, oricând va fi acesta, să-i văd pe toți reuniți. Dar vom vedea.
- Cum vei rezista departe de familie în Dominicană? Care sunt atuurile tale acolo?
Cum spuneam, pentru o parte din familie am tot fost plecat și coeziunea inimilor și minților noastre este oțelită. Va fi într-adevăr foarte greu departe de familie si fără ceea ce definește un cuplu, dar vom face față. Nu sunt doar eu în situația aceasta, primii la care mă gândesc sunt concurenții. Ce efort mental, ce renunțări, ce oameni asumați, minunați și de ispravă! Apoi mă gândesc la echipa de producție, care face, de asemenea, sacrificii mari pentru a fi totul perfect și show-ul să continue, la superlativ. Atuuri? Sunt învățat să fiu în continuă tensiune, departe de un „acasă” - chiar dacă au trecut mulți ani de la ultimile voiaje mai lungi de câteva luni, pe mare, am încă instinctele de supraviețuire foarte vii. Apoi, cu organizare și disciplină, un om poate realiza minuni în a se cunoaște. Spunea matematicianul și filosoful creștin Blaise Pascal că necazurile oamenilor apar pentru că nu vrem să învățăm să stăm închiși între câțiva pereți, fără a dramatiza. Sigur, 2020 a fost un an de mari testări ale acestei teorii, însă chiar cred că timpul cu sinele și cu limitele noastre este un timp câștigat, nu pierdut.
- Care e mâncarea ta preferată? Ce îți lipsește în Dominicană din acest punct de vedere?
Sunt un carnivor care a renunțat ușor-ușor la cantitate, în favoarea calității unei fripturi. Austria are o bucătărie din care, pe acest considerent enunțat, nu-mi vor lipsi prea multe. Din bucătăria noastră - și integrez aici și bucătăria din Basarabia, tocănița de pipote sau deserturile de vanilie și frișcă naturală. Să las deoparte micii cu muștar?! Așa ceva niciodată, ce român aș mai fi! Mănânc foarte mult pește și fructe de mare.
- Care este cel mai greu lucru pentru concurenți în Dominicană?
Vreau să vă spun un lucru, și nu este spoiler: telespectatorii Survivor România sezonul 2 vor putea urmări metamorfozele concurenților noștri din buni, în mai buni, din agili și tenace, în excepționali la probele sportive și la rezistența la efort. Desigur, Survivor nu este doar despre efort fizic, ci și despre foame și jocuri de strategie.
Citește și:
Survivor România 2021. Lista "Faimoșilor" e completă. Care sunt ultimele 3 vedete anunțate
