Loreta Popa, despre dezavantajele de a fi o mamă singură. ”Pot să scriu o carte”
Loreta Popa a acordat un interviu în care a vorbit despre perioada grea a divorțului care a marcat-o și care a venit la pachet cu provocarea de a fi o mamă singură. Scriitoarea vorbește despre multe dezavantaje care pot exista în asemenea situație,însă, fire optimistă și sigură pe ea, Loreta mărturisește că sunt multe alte lucruri care înclină balanța, pe primul loc aflându-se iubirea pe care și-o poartă cele două.
Loreta Popa este o femeie și o mamă singură de aproape 10 ani, divorțul său finalizându-se în ianuarie 2008. În toată această perioadă, presărată cu bune și rele, jurnalista a învățat alături de fiica sa cum să trăiacă și cum să se bucure de fiecare clipă, chiar dacă în viața lor a lipsit o figură masculină. Scriitoarea recunoaște că anul 2007, anul în care a hotărât să pună capăt unei căsnicii toxice, în care abuzul de orice fel era la ordinea zilei, nu a fost cel mai bun an din viața sa, dimpotrivă, a fost un an al lecțiilor de viață și al experiențelor traumatizante.
” Sunt singură din ianuarie 2008. Descopăr că se împlinesc aproape zece ani de atunci, acum, că m-ai întrebat. 2007 a fost un an greu pentru mine, dar și cea mai profundă lecție primită în această viață. Divorțul este poate cea mai traumatizantă experiență pe care o poate trăi cineva. Eu am simțit că-mi pierd nordul, că busola mea a luat-o razna. După această ruptură m-am confruntat cu probleme despre a căror existență mărturisesc că habar nu aveam, atunci am învățat ce este umilința, abuzul, atunci am descoperit că femeile sunt desconsiderate de autoritățile plătite din banii publici pentru a le proteja și atunci am aflat că în România nu poți obține un ordin de restricție împotriva cuiva care te atacă în plină stradă, de față fiind un polițist de la Circulație. Atunci am aflat că o persoană bolnavă psihic poate trece drept sănătoasă în ochii tuturor, că poți fi agresat zilnic verbal și fizic și că puțini sunt cei cărora le pasă suficient cât să intervină. Și tot atunci am descoperit un fir de curaj verde ce creștea înlăuntrul meu încet, dar sigur. Datorită acelui fir am găsit puterea să îndur umilința de a mă ascunde în portbagajul mașinii de serviciu a ziarului la care lucram, ajutată de colegii mei, sătui să mă mai vadă hărțuită zilnic de un bărbat care făcuse o obsesie pentru mine. Datorită iubirii pentru fiica mea am găsit puterea de a trece peste suferință și de a mă ridica după această lovitură. De fapt, Scrisori pentru Ema a apărut pentru că mi-am dorit ca Ema să fie mândră de mama ei și să citească printre rânduri adevărul despre durerile mele. Și mai ales să găsească o altă ieșire din labirint”, a mărturisit Loreta Popa pentru cei de la revistatango.ro.
Cu toate că Loreta s-a simțit în siguranță după ce bărbatul care o abuza a ieșit din viața ei și a fiicei sale, femeia mărturisește că o asemenea condiție, cea de mamă singură, vine la pachet cu multe dezavantaje, însă ține de tine, ca persoană, dacă vrei să privești dincolo de ele și să te bucuri de fiecare moment petrecut mamă-fiică. Cele două s-au completat, s-au ajutat, s-au bucurat una de alta, au învățat una de la alta și cel mai important, și-au oferit iubire necondiționată.
”Pot să scriu o carte din dezavantajele despre care vorbești, plecând de la deșertul sufletesc până la foamea pe care o înduram timp de o săptămână ca să adun banii pentru ziua de vineri, când fiica mea voia să ieșim în oraș. Nimic nu doare mai tare decât să scuturi portofelul în căutarea mărunțișului pentru o înghețată sau un covrig pentru copilul tău, care nu are habar de neputințele tale. Am avut noroc. Între mine și fiica mea există un fir pe care nimeni nu-l poate rupe. Un fir de argint strălucitor numit iubire. Relația noastră a început cu lumină și a continuat cu lumină până astăzi. Ne-am bucurat una de alta, am plâns una în brațele celeilalte, ne-am mărturisit visurile și neîmplinirile, ne-am descălțat și am alergat ca nebunele prin ploaie împreună, am râs și ne-am strâmbat în timp ce ne fotografiam, am respirat parfumul teilor, am făcut îngeri din zăpadă în timp ce alergam cu gura deschisă să prindem un fulg de nea neatent. Prețioasă șansa de a dărâma ziduri alături de fiica mea și de a-i netezi ei calea. Prețioasă șansa de a învăța să binecuvântez spinii ce mi-au sfâșiat carnea. Prețioasă lecția de a binecuvânta și de a fi recunoscătoare înfrângerilor, furtunilor, încrâncenărilor și opintirilor. Prețioasă clipa în care Moartea m-a văzut în lumina mea adevărată și mi-a spus că fiica mea este mai importantă. Prețioase semințele de adevăr din buzunarul inimii mele, firimiturile adunate pentru păsările cerului în buzunarele hainei mele, prețios pământul răscolit al ființei mele, negru, de acum fertil, așteptând răsăritul. Am învățat că nu există frică unde există iubire, să nu-mi plec fruntea cât timp știu cine sunt, să urc treaptă cu treaptă ca să mă pot bucura de priveliște și că întâlnirile cu răul m-au șlefuit până la miez, până la sămânța de soare dinlăuntrul meu. Și am mai învățat că dacă rămâi drept, mori în picioare, că măsura întunericului stă în câtă lumină poți aduna în Cuvânt”, a adăugat Loreta pentru revistatango.ro.
Loreta Popa este una dintre cele mai apreciate scriitoare și jurnaliste de la noi din țară, autoarea volumului ”Scrisori pentru Emma”, dedicat în mare parte fiicei sale.
