Manuela Hărăbor iubește din nou. «Poate că sunt frumoasă doar în ochii câtorva oameni»
Manuela Hărăbor, una dintre cele mai frumoase actriţe de la noi, este şi una dintre cele mai încercate. Manuela Hărăbor (51 de ani) a debutat în filmele „Veronica” (1972) şi „Veronica se întoarce” (1973) și a devenit şi mai cunoscută după ce a jucat în „Pădureanca” (1987), alături de regretatul Adrian Pintea.
Manuela Hărăbor trăiește o dramă de când a aflat că fiul ei, Andrei, are autism, iar de 28 de ani se luptă cu această afecţiune. În plus, tatăl actriţei are probleme cu ochii, însă fetele lui l-au ajutat să meargă mai departe. Manuela Hărăbor ne-a povestit luni seară (12 august), la relansarea „Revistei Tango - Marea dragoste”, noutăţile din viaţa ei.
Click!: Ce înseamnă pentru tine „marea dragoste”?
Manuela Hărăbor: Of, Doamne, marea dragoste înseamnă totul. Ceva ce căutăm de când suntem mici, citim în cărţi că există, unii au şansa să o întâlnească, alţii nu. De obicei, marea dragoste realizezi că e marea dragoste abia când o pierzi. Că altfel nu există un barometru pentru că iubim de fiecare dată altfel, se pare, cu aceeaşi pasiune. Dar marea dragoste o simţi când ea nu mai e.
Manuela Hărăbor: «Seara trebuie să simțim că nu am trăit degeaba»
Eşti o femeie specială, frumoasa şi cred că eşti eroina fiului şi a tatălui tău pentru că i-ai ajutat foarte mult…
Fac şi am făcut ceea ce trebuia să fac. Nu cred că fac nimic special, dacă astea sunt datele problemei. Aşa am învăţat de mică, de când am filmat „Veronica”. Trebuie să mergem înainte. Cum mergem, că ne împiedicăm, că mai cădem, că ne mai julim, dar ne ridicam şi mergem înainte. Asta-i viaţa! Aşa am învăţat şi m-au învăţat părinţii mei, poate nespunându-mi direct, dar mai departe viaţa m-a învăţat că este un drum pe care trebuie să-l parcurgem indiferent cum. Şi îți dau un exemplu. Nu e tot timpul soare, câteodată e ploaie, e frig şi cu toate astea ieşim din casă, mergem şi ne rezolvăm treburile, mergem la serviciu, ducem copiii la şcoală. Ce ar fi să ne închidem în casă când e timpul urât şi să hibernăm ca urşii?! Viaţa e cu urcuşuri şi coborâşuri, viaţa ne-a dat-o Dumnezeu, nu este a noastră. Şi trebuie să încercăm să parcurgem fiecare zi care ne e dată fără să ne pară rău. Şi când tragem linie seara, să simțim că nu am trăit degeaba.
Manuela Hărăbor se spovedește unui fost actor devenit preot
Cum te încarci cu energie după o zi lungă şi obositoare?
Nu fac nimic, dar probabil că mă ajută şi băiatul meu care e un exemplu de dragoste necondiţionată. Este un exemplu că viaţa trebuie trăită şi că există motive infinite de bucurie în fiecare clipă a zilei. Asta văd la Andrei şi probabil că de aici am învăţat în ultmii 28 de ani situaţiile pozitive. Şi nu mi se pare nimic din ceea ce fac un capăt de drum. Niciodată nu mi s-a părut că sunt la un capăt de drum. Tot timpul am ştiut că merg înainte şi că drumul meu ăsta este. Până când zice Dumnezeu: „Gata!”. Îl am alături pe părintele Nectarie, de la mănăstirea Radu Vodă. Cu părintele Valerian (fostul actor Dragoș Pâslaru) țin legătura și mă sfătuiesc.
Spuneai într-un interviu că atunci când nu vei mai fi, părinţii tăi sau sora ta vor avea grijă de Andrei...
Nu venim pe lume cu bilet de ordine şi nu se ştie cine pleacă primul şi în ce ordine. Ce am declarat atunci e că nu sunt impacientată şi ştiu că Dumnezeu a avut grijă de noi şi de Andrei, aşa se va întâmpla şi când poate nu voi mai fi eu. Nu cred că îl va scapa din mână şi îl va lăsa pe Andrei nicicum. Ce e al lui e pus deoparte, aşa am învăţat.
Manuela Hărăbor joacă la Teatrul „Stela Popescu” din Capitală
Fiul tău, Andrei, se poate descurca singur?
Nu. Iar acum nu mai avem ajutor, ne-a plecat terapeuta acum doi ani şi n-am mai găsit înlocuitor. Este semiindependent, are în continuare nevoie de sprijin şi de supraveghere.
Ştiu că ieşeaţi împreună...
Ieşim tot timpul împreună...
Îl iei şi la teatru...
La teatru în ultima vreme nu l-am mai dus. Nu toate spectacolele sunt potrivite pentru el și nu mai are răbdare să stea.
Erai directoare la Teatrul „Stela Popescu”...
Nu mai sunt directoare, sunt doar actriţă. Am fost directoare un an de zile, când l-am ajutat pe prietenul meu, fostul coleg de şcoală Nicolae Pungă. Fac parte din colectiv în continuare, dar ca actriţă.
În ce spectacole şi la ce teatre te vom vedea în noua stagiune?
La Teatrul Mic, în „Familia Jeleznov” şi cred că va ieşi o nouă premieră, din octombrie, în regia lui Gelu Colceag. La Teatrul „Stela Popescu” mă puteți vedea în „Revolta poveştilor”. La Teatrul Principal (Sala Dalles) joc în „D’ale Carnavalului” şi voi juca în noua premieră de la Teatrul Mic, care are ca titlu provizoriu "12". Nu ştiu dacă se va relua la Teatrul Metropolis „Regina Maria”. Cum o să vrea Dumnezeu!
Am vrea să te vedem şi la tv într-un serial...
Am făcut un serial la începutul anilor ’90 şi unul la Antena 1, „Fetele marinarului”. În rest, am fost chemată la castinguri, dar poate nu sunt potrivită pentru plaja asta de roluri. Nu ştiu dacă se caută tot timpul tipologiile mele, cum zici tu, că-s frumoasă. Poate că sunt frumoasă doar în ochii câtorva oameni şi atât.
În momentul acesta există dragoste în viaţa ta?
Există, da. Însă o ţinem la secret momentan, că este mai bine aşa.
Te invităm pe Facebook, ca să comentăm subiectele împreună
Avem și Instagram, pentru imagini și texte cum nu au alții
Citește și:
Drama neştiută din familia Manuelei Hărăbor: "Necazul cu ochii a început în anii ’90"
Pe frumoasa Manuela Hărăbor o știți, dar uite cum arată sora ei!
