Mihai Morar, vacanță inedită, dar cu peripeții, cu autorulota prin Europa: «Panică...»
În rumă cu o lună, Mihai Morar și-a luat familia, s-au urcat într-o autorulotă și au colindat prin Europa. La sfârțitul lunii august, prezentatorul Tv a revenit din călătorie și a împărtășit cu fanii săi vituali cele mai frumoase momente, dar și peripețiile îndurate.
Mihai Morar a scris pe contul său de Facebook, la cererea admiratorilor, că a avut cea mai frumoasă vacanță din viața lui și a familiei sale. Deși au împărțit cu toții un spațiu relativ mic, închis între patru pereți și expuși la intemperii și alte pericole, atât el cât și fetițele sale au mărturisit că a fost cea mai tare aventură pe care au trăit-o vreodată.
”Pe scurt, o lună în autorulotă – doar mama, tata și copiii – înseamnă un tratament pentru toți. Împarți vreme de 30 de zile și nopți, un spațiu de câțiva metri pătrați (o casă cu aproape toate utilitățile și zonele clasice ale unei locuințe). Nu există pereți și uși între dormitorul părinților și dormitorul copiilor, între living și bucătărie. Am trăit 4 oameni între 4 pereți. Iar după o lună de zile, fetele mele au întrebat cu tristețe: „Dar noi nu o să mai dormim în autorulotă?” Am fost cu fetele mele până acum în multe destinații, de la Disneyland la Vegas, de la insule la resort-uri de 5 stele, dar au recunoscut amândouă ca aceasta a fost cea mai frumoasă vacanță. În câțiva metri pătrați, între 4 pereți. Nu le-am numărat, dar a fost clar concediul cu cele mai multe îmbrățișări”, a scris pe rețeaua de socializare Mihai Morar.
C orice călătorie lungă, nici aceasta n-a fost lipsită de peripeții. Mihai Morar a povestit că a avut parte și de o oarecare spaimă atunci când mama sa și-a pierdut actele și portofelul cu bani:
„Pe la 2 noaptea, într-un camping din Italia. Singura noapte în care ploaia a răpăit în plafonul autorulotei. Și, crede-ți-mă, în autorulotă, până și senzația ploii o simți înzecit. Mă trezesc din somnul, și așa firav, de la ploaie, niște lovituri puternice în caroseria autorulotei. N-am timp să încremenesc. Sunt, totuși, cap de familie, nu tată de albine! Ies și deschid. De sub o umbrelă neagră, se dezvăluie o cocoașă imensă și o voce groasă într-o engleză de baltă, doar eram lângă Lago di Garda: „Ms. Morar! Tu di risepșăn!!!! Urgent!!!!” Iar panică. Merge mama, doar ea fusese chemată la recepție, în pijamale, vreo 300 de metri prin ploaie. De unde ni se întoarce cu portofel, acte, carduri și niște cash. Proprietate personală. Pentru că într-o familie serioasă lucrurile importante sau de valoare stau întotdeauna la partea organizată, adică la cea femeiască. Numai că partea organizată a familiei Morar, aflată și ea în vacanță, a uitat lucrurile importante sau de valoare pe etajera de la baia comună a camping-ului. Noi ne-am continuat somnul liniștit. Găsitorului, cetățean european, mulțumiri pe această cale.”
Când călătorești cu întreaga familie, lucrurile nu merg întotdeauna cum ți-ai planificat inițial, așa că va trebui să improvizezi. Mihai Morar a simțit asta pe propria piele: "Când am plecat în aventură, eu, personal, visam să dormim mult mai mult off-camping, să traversăm mult mai multe țări, să explorăm cât mai mult din Europa. După câteva zile, în care maxim la 2 nopți schimbam tabăra, m-am liniștit și am schimbat planul din mers. Fetele spuneau, la plecare: "Dar de ce plecăm? Nu e frumos aici?", "Dacă nu o să fie la fel de frumos acolo...". Am ales să stăm cel puțin 5 nopți într-un loc și, uneori, chiar să prelungim zilele de campare. Copiii, repet, cred că au nevoie de siguranță, ei își creează un univers al lor, iar schimbările prea dese îi stresează, îi obosesc și devin, apoi, nervoși."
Dincolo de zilele petrecute în mare parte pe drum în autorulotă, Morar nu regretă această vacanță inedită: „Într-o ordine neordonată a celor mai frumoase momente trăie în cele 30 de nopți dormite ar fi: luna plină din noaptea eclipsei care lumina Lacul Garda (eram în al treilea loc de campare de la mal), răsăritul absolut exploziv al soarelui dintr-un golf al Mediteranei ( eram primul camper de la spuma mării), seara în care am tras marchiza autorulotei și, cu tălpile în iarbă și capul în stele, am alergat, efectiv, până ni s-au închis pleoapele pe harta cerului perfect senin. Până la urmă, așa cum scria pe rulota unui neamț întâlnit într-un camping: „pe un hotel am văzut maxim 5 stele, în rulota asta am văzut miliarde până acum.”
