Motivul pentru care Gabriel Dorobanțu s-a mutat din București la țară, în urmă cu 23 de ani: „Nu regret”
Gabriel Dorobanțu, unul dintre cei mai iubiți artiști ai muzicii ușoare românești, și-a schimbat radical viața în urmă cu 23 de ani, când a renunțat la agitația Capitalei pentru liniștea unei localități de poveste – Cornu. Decizia, deși curajoasă, a fost una firească, spune el, luată cu inima, la inițiativa mamei sale, care și-a dorit dintotdeauna un colț de rai în mijlocul naturii.
„Locuiam într-un cartier frumos, în Drumul Taberei, și m-am născut în Militari. A fost o dorință de familie să plecăm. Mama voia mult să avem o casă la munte, dar nu una de vacanță, ci să ne mutăm cu totul. Și asta am făcut. Cu cățel, cu purcel, cu mobilă… ne-am mutat definitiv. Am vândut apartamentele și am construit casa la Cornu. Nu regret absolut deloc”, a mărturisit Gabriel Dorobanțu pentru VIVA!.
Ajuns la vârsta de 72 de ani, artistul spune că mutarea în natură a fost una dintre cele mai bune decizii ale vieții sale. „Respir aer curat de 23 de ani. Este o încântare, o bucurie. Câmpina, aflată în apropiere, are cele mai multe zile însorite pe an. E o zonă cu un aer deosebit în Europa. Singurul lucru care mă întristează este că fructele nu mai au gustul de altădată. Am câțiva pomi fructiferi, dar ceva s-a schimbat...”, povestește cu nostalgie.
Amintiri cu părinții: dragoste, respect și o viață în armonie
Gabriel Dorobanțu a avut o relație foarte apropiată cu părinții săi, iar respectul și grija pe care le-a purtat le-au rămas în sufletul lui ca o lecție de viață. „Am fost un copil ascultător, crescut cu dragoste pentru părinți. I-am îngrijit cu toată inima și nu am nicio remușcare. Așa am fost educat. Mi-a plăcut să-i văd mulțumiți și liniștiți. Tata s-a stins, din păcate, la scurt timp după ce ne-am mutat la Cornu, dar mama a trăit mai mult și a fost parte din multe momente din viața mea”.
Artistul își amintește cu emoție cum o lua cu el pe mama în călătorii: „Era foarte deschisă, voia să vadă, să cunoască. Am dus-o în străinătate de mai multe ori, a fost o mare bucurie pentru amândoi”.
Copilărie simplă
Deși nu o numește „ca în povești”, copilăria lui Gabriel Dorobanțu a fost una fericită și lipsită de griji. „Mama s-a ocupat de mine, a vrut să-mi dezvolte abilitățile. M-a dus la Palatul Pionierilor, unde am început cursuri de teatru în clasa a II-a. Mai târziu, am mers singur și m-am înscris la corul de copii. A fost o alegere care m-a format”.
Experiența de la teatru, deși provocatoare, l-a învățat perseverența. „Am primit un rol în ‘Scufița Albastră’, dar textul era bătut la mașină. Eu știam doar litere de tipar și mi-a fost greu. Nu mă descurcam. A fost frustrant. Am renunțat la teatru și am rămas la cor”.
A cântat în cor timp de șapte ani, sub îndrumarea dirijorului Stelian Olariu, o figură marcantă a Corului Operei Române. „Ne-a făcut să iubim muzica corală. Regret că nu mai aud coruri de copii la radio. Era o muzică atât de frumoasă și formativă…”.
