Nadine, despre momentul cel mai greu din viața sa: «M-a târât până acolo, deși tot drumul am implorat-o, urlând, să nu mă ducă»
Nadine, cunoscută publicului de când a participat, în urmă cu mulți ani, la Școala Vedetelor, a vorbit într-un interviu despre cea mai traumatizantă experiență a sa, atunci când a ajuns la centrul de plasament.
Nadine este o persoană veselă, deschisă și sociabilă, însă, nu foarte multă lume știe că în spatele acestei imagini se ascund multe aminitiri dureroase. Copilăria pe care a avut-o fără părinți a lăsat urme adanci în sufletul acesteia și nici acum, la zeci de ani distanță, nu s-au vindecat.
Artista nu a ezitat să povestească despre copilăria dureroasă, pentru că vorbind despre aminitirile ce au marcat-o, trece mai ușor peste acestea, ca un fel de terapie.
Despre momentul în care a ajuns la casa de copii, sentimentele pe care le avea un copil de câțiva ani atunci când se îndrepta către centrul de plasament, dar și puținele amintiri pe care le mai are despre mama sa, Nadine a vorbit într-un interviu viva.ro.
Nadine a avut o copilărie mai mult nefericită, însă, acest lucru nu poate șterge amintirile frumoase pe care le-a avut cu mama sa.
Citește și Nadine, despre traumele vieții ei: “Am stat 5 ani în terapie ca să nu-mi bat copilul”
''Țin minte că alergam în întâmpinarea ei când venea de la serviciu. Țin minte îmbrățișările din mijlocul străzii și mai țin minte că o rugam să mă lase să îi duc geanta până acasă. O puneam și eu pe braț, ca ea, fălindu-mă cu asta în fața celorlalți copii. Acestea fiind amintirile trupului. Ființa din mine a rămas în contact cu Ființa mamei mele, întâlnindu-ne adesea pe alte frecvențe ale creierului. Trupului îi este dor de ea, Ființei din mine nu, deoarece pentru ea nu s-a întâmplat separarea. Totodată, cu mintea de acum înțeleg etichetele pe care le punem situațiilor de viață și felului în care creierul se raportează la ele'', a declarat aceasta.
Nadine, amintiri de la orfelinat
Nadine a vorbit deschis și despre momentul în care a fost dusă la orfelinat. Sentimentele ce le-a simțit sunt de nedescris.
''Nu a fost nevoită să mă ducă la casa de copii. A făcut-o pentru că așa îi era mai simplu. Am conștientizat tot. M-a târât până acolo, deși tot drumul am implorat-o, urlând, să nu mă ducă. Omul care am fost a judecat-o aspru și a comparat-o cu ce ar fi făcut alții. Omul care sunt azi înțelege că acea femeie a făcut atât cât a știut și cât a putut. Este nedrept să comparăm oamenii. Curajul, demnitatea, puterea sunt haruri pe care toți le avem, dar nu toți reușim să le activăm. Și nimeni nu trebuie pedepsit pentru asta. Ea nu a reușit în viața asta să și le activeze. Poate va alege să se întoarcă și să mai încerce o dată'', a spus aceasta.
Artista a povestit și despre cum s-a simțit chiar din prima zi de când a ajuns acolo. S-a simțit destructurată ca om, însă experiența de acolo, a ajutat-o să privească altfel lucrurile.
''Orice aș spune, mintea unui om care nu a trecut prin asta nu poate cuprinde informația… Din prima zi de orfelinat, a început destructurarea mea ca om. Destructurare pe toate palierele: emoțional, intelectual, cognitiv… Unghiul din care privesc lucrurile acum mă face, însă, să fiu recunoscătoare pentru acele experiențe, pentru că, în sfârșit, am priceput de ce le-am experimentat. Și anume, m-am întrebat deseori care este noima nașterii mele, ca om negru, într-o țară de albi, în comunism, în sărăcie etc'', a aduăgat aceasta.
Nadine, acum, este fericită. În vara lui 2011 s-a căsătorit cu avocatul Dragoş Apostolescu, cu care se iubeşte din 2006. Cei doi au împreună un băieţel.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
Puteţi urmări ştirile Click! pe Google News, Facebook și Instagram
