Paște atipic pentru Silvana Rîciu! Fiul artistei își dorește să devină preot! „A simțit chemare…”
Silvana Rîciu (38 de ani) va petrece sărbătorile pascale acasă, în sânul familie sale numeroase, alături de soțul ei, Nicușor Ioniță, și de cei trei copii, Andrada (14 ani), Luca (12 spre 13 ani) și Anastasia, mezina lor de 2 ani și jumătate.
Pentru că artista și fiica ei cea mare au ținut tot postul Paștelui, anul acesta meniul va fi unul atipic, nu cel tradițional, pentru ca fiecare să își facă poftele culinare. Ce copii are acasă Silvana Rîciu și cât de mândră este de ei, pentru că fiica cea mare își dorește să devină medic neurochirurg, iar fiul ei de aproape 13 ani se îndreaptă spre preoție, interpreta de muzică populară, ne-a povestit pentru Click!
Click!: Ce faceți cu ocazia sărbătorilor pascale?
Silvana Rîciu: Paștele, evident, îl petrecem acasă, în familie, pentru că așa facem de fiecare dată când sunt sărbători sau evenimente importante. De altfel, eu nu văd altfel decât lângă copiii mei orice sărbătoare pentru că îmi doresc nespus ca fiecare moment trăit împreună, între oamenii pe care îi iubesc și care contează cel mai mult pentru mine să se transforme într-o amintire prețioasă pentru mai târziu. Din păcate, timpul trece foarte repede, îmbătrânim și se duce frumusețea aceasta a copilăriei lor mult mai repede și atunci rămân în minte cu lucrurile astea minunate pe care le-am trăit alături de ei, cu fiecare ocazie pe care am avut-o. Rămânem acasă.
Ce cadouri își fac de Paște
Sunteți o familie numeroasă, ce preferințe culinare aveți de Paște?
Paștele ăsta cred că va ieși unul atipic, pentru că niciunul dintre ei nu își doresc deloc preparate tradiționale. Nu o să renunțăm, mă gândesc, la sarmale și la cozonac, dar de exemplu, fata cea mare, Andrada își dorește șnițele și nu mai știu ce, pentru că noi, amândouă, am ținut postul în întregime și atunci fiecare are niște pofte și își dorește câte ceva. De fecare dată ținem tot postul Paștelui i atunci avem pofte nu neapărat legate de mâncărurile specifice Paștelui. Soțul meu mai mănâncă fel de fel de lucruri dar noi, ceilalți, nu mâncăm și atunci nu ar avea sens să gătesc miel, drob, și toate celelalte lucruri. Gătește el preparate la țară, pentru părinții lui, pentru mama lui, vor găti în vinerea mare și sâmbătă. Noi nu mâncăm miel deloc, încă avem discuții vizavi de meniul pe care îl vom avea pentru ziua de Paște, dar nu unul clar, specific acestei sărbători pentru că în acest an copiii își doresc cu totul altceva și am zis să le îndeplinesc dorințele! Orice mamă face asta pentru copii, le îndeplinește dorințele!
Cât despre cadourile de Paște?
Nu știu, este cumva pe repede înainte. De fapt, eu și copiii, de câte ori ieșim undeva, o răsfățăm pe micuța Anastasia. Și când nu ne ducem la cumpărături găsim câte un lucru pe care să îl luăm pentru Anastasia. Ea, cumva tot timpul găsește cadouri. Și dacă e vreun eveniment special sau o zi obișnuită, din partea unuia dintre noi, tot primește câte ceva de la fiecare. Adoram să îi vedem bucuria. cu inocența vârstei, ne place la nebunie să îi vedem fericirea pe chip. Noi, ceilalți, suntem mai practici și atunci când ne luăm câte un cadou, ne luăm lucruri pe care nu le dorim fiecare. Dacă eu vreau o bluză, spun, dacă Andrada vrea o pijama, își exprimă dorința, ca să nu cumva să greșim cadoul. Acum, și Andrada și Luca sunt mari și nu prea mai vor lucruri pe care să le luăm noi, cei mari, cum ni le dorim noi, după gustul nostru, așa că își aleg singuri cadourile ca să le și poarte.
De Paște ce își dorește Silvana Rîciu cel mai mult?
Copiii deja mi-au luat cadoul. Îmi dorem eu o anumită bluză pe care o văzusem într-un magazin și mi-a cumpărat-o Luca. Andrada nu știu, nu mi-a spus dacă vrea să îmi cumpere ceva sau nu. Eu nu prea îmi doresc lucruri materiale. Sunt la vârsta la care, poate am îmbătrânit sau poate m-am maturizat, nu știu ce să spun, cert e că tot ce îmi doresc acum, îmi doresc pentru copii. Să le fac lor bucurii, să îi văd fericiți, împliniți. Mă bucur de altfel de faptul că îi văd învațând foarte bine. Andrada este clasa a VIII-a și învață pentru examen, are bursă de merit. Și Luca are bursă de merit doar că el e clasa a VI-a și mai are până la examen.
Fiica cea mare - medic neurochirurg, iar băiatul - preot
Luca își dorește să devină preot și are aproape 13 ani!
Luca își dorește să devină preot și vizavi de el, satisfacția mea enormă este legată de faptul că a fost admis în Corul Tronos junior al Patriarhiei, condus de o persoană excepțională, domnul Mihail Bucă. E o realizare enormă! Și el are timp în cei doi ani care i-au mai rămas până la admiterea la Seminarul Teologic, să se pregătească temeinic pentru asta!
De unde are Luca această pasiune?
Eu de mici i-am tot dus pe la biserici, mănăstiri, ne rugam împreună, cumva cred că vine din interiorul lui dar l-a ajutat și faptul că a crescut într-un mediu în care credința și Dumnezeu au fost pe primul plan. Mă gândesc că dacă nu vedea asta la mine, poate drumul lui era altul, poate dorințele lui erau altele. Nu spun că meritul ar fi al meu 100%, spun că asta a văzut și așa a fost crescut. El de micuț a simțit chemare spre așa ceva și mă bucur că a rămas cu dorința aceasta de a îmbrățișa ceva ce nu e o meserie, e un destin anume legat de credință de Dumnezeu. Mie mi se pare un lucru extraordinar de frumos și l-am încurajat să facă lucrul ăsta și tot ceea ce ține de toate proiectele în care el este implicat cu corul și cu toate celelate activități ale lui. Eu îl susțin și încurajez pentru tot ceea ce vrea să facă de acum încolo!
Și Andrada, fiica cea mare?
Andrada este un om exemplar, învață extraordinar de bine la școală. Îmi seamănă extraordinar de mult. E ambițioasă și luptătoare, va răzbi cu siguranță în viață. nu vede altceva în jurul ei decât școală și își dorește să ia o notă cât mai mare, să intre la un liceu foarte bun, vrea să devină medic, să dea la medicină. Vrea să devină medic neurochirurg. Este foarte ambițioasă și învață foarte bine. Iar Anastasia, cea micuță, e drăgălășenia casei ne aduce zâmbetul pe buze de fiecare dată dar ne întinde și nervii la maxim de foarte multe ori, depinde de toanele pe care le are, ea fiind cea mai mică, e răsfățata casei. E greu să fii mamă a trei copii dar e atât de frumos! Eu chiar mi-am dorit să mă ocup din suflet de copiii mei, să ajungă oameni importanți în viață!
