Raicu, chinuită de complexe: "Îmi era groază să ies nemachiată"
În adolescenţă, Andreea Raicu era chinuită de complexe. Anii au trecut, multe defecte s-au transformat în calităţi, iar prezentatoarea TV a învăţat să se accepte aşa cum e: cu bune şi cu rele.
Ajunsă la vârsta de de 37 de ani, Andreea Raicu face tot ce poate pentru a arăta cât mai bine. Îşi acceptă însă multe defecte, cu seninătate, şi îi sfătuieşte şi pe cititorii blogului ei să facă la fel.
"Toată adolescenţa am fost complexată de gura mea! Mi se părea ca am buzele prea mari, nu îmi plăceau deloc şi mă mai pricopsisem şi cu o poreclă care mă timora şi mai tare. Când am mai crescut, ele au devenit un atu, un motiv de complimente atât din partea femeilor, cât şi a bărbaţilor. Paradoxal, presa (...) mai resuscitează şi azi subiectul acidului hialuronic pe care mi l-aş fi injectat în buze! De fiecare dată îi invit să caute în arhivă poze cu mine de când aveam 20 de ani şi vor vedea că nu s-a schimbat nimic!
Morala: ceea ce la un moment dat percepeam ca pe un defect fizic s-a transormat într-o calitate. Şi nu cu ajutorul medicului estetician, ci al timpului. De fapt, nu s-a schimbat nimic fizic la mine, ci doar psihic. Pentru că buzele sunt doar un exemplu", a scris Andreea Raicu pe blogul ei.După ce a devenit persoană publică, Raicu obişnuia să ceară să-i fie modificate toate pozele în Photoshop.
"Am trecut prin mai multe complexe: a fost perioada “sunt prea slabă”, apoi perioada “am soldurile prea late” şi totul a culminat cu “am pungi sub ochi”. Acesta a fost ultimul complex care m-a bântuit ani de zile şi care are, de fapt, cea mai frumoasă poveste. Aşadar, când eram mai mică şi mai neîncrezătoare, îmi era groază să ies pe stradă nemachiată! Dezvoltasem o obsesie pentru photoshop: după toate shootingurile la care luam parte, voiam ca toate pozele, dar absolute toate, să fie modificate! Şi voiam să corecteze puţin aici, puţin acolo, până când, din puţin în puţin, ajungeam să nu mai fiu eu. Eram perfectă, dar nu eram eu! Pur şi simplu!
Problema era însă doar în capul meu. Realitatea era simplă: eu m-am născut cu pungi sub ochi. Nimic mai grav! Ani de zile m-am gândit să le operez, dar aşa de frică îmi era de durerea prin care trebuia să trec, încât am tot amânat. Nu am putut niciodată să mă obişnuiesc cu gândul că îmi voi modifica faţa, că de bună voie mă duc la un medic să îmi înfigă nişte ace în faţă, să mă taie, să mă doară...Nu regret deloc că nu am făcut acea operatie. Am rezolvat problema muuult, mult mai usor: am acceptat că sunt o femeie cu acest gen de conformatie!", a mai povestit vedeta.