Scrisorile lui Stanca: Dragă Cristi Borcea,
M-ai speriat. Nu pe mine, cât pătura clevetitoare a unui norod - nărod - mioritic. Zic de românul, sau nevastă-sa, avizi de bârfe. Ridicași stacheta bârfei naționale la rang de preocupare casnică. Și nu ai făcut nici un efort intelectual. Ai fost tu însuți. Ți-ai păstrat candoarea și virginitatea... Câtă populație n-ar dori să fie cineva?
Unii//unele vin în curu’ gol în piața publică; se sinucid, aruncându-se de pe Inter; se bagă-n cușca cu lei... doar-doar or prinde prima pagină. Și, chiar dacă, a doua zi lumea te uită... azi ești cineva. Tu ai ocupat, ca-ntr-un blitz-krieg, toată presa. Și nu ai făcut nimic. Sau ce ai făcut tu e normal, firesc, sportul preferat: ai dat din buci pe buci celebre. Și șobolanii pot face asta. Dar tu ești un om de seamă în România. Un VIP. Ai avere. Ai bani. Ai condus Dinamo. Te-a cununat marele Jiji. Ați făcut nunta cea mai nesimțită, opulentă și purulentă din republică. Acum ești, ca toată lumea bună, la Universitatea ”Pixul și Cătușa”. Școala de literatură penitenciară. Uniunea Scriitorilor Pârnăiași. Ești barosan, pe țigănește. Baștan, pe turcește. Boier, pe românește... atât că boierii mai aveau și ceva școli pe la Paris...
Să vezi ce chestie! Când a spus draga de Monica Tatoiu despre Cristi Boureanu că a fost mentorul lui Pelinel, eu am înghețat. Am crezut, fatală confuzie, că tu erai, Borcea, mentorul. Uite unde era, gândeam?!! La impresia asta - bine că, falsă ! – toți ghețarii împliniți ai emisferei Nordice mi-au străbătut esofagul... Lumea mi s-a cutremurat. Borcea, mentor? Să moară Bibi!? Nu! Era o eroare! Ca-n novelele alea unde mă-sa e tac-su: Nu Borcea, ci Boureanu! Ciudate sonorități comune ale numelor și prenumelor voastre. Cristi-Cristi. Borcea - Boureanu... Valentina e ca mama: numai una... Cum să nu vă-ncurc? Că, Intrigat, mă interogam ca pe hoții de cai: Mă, ce-o fi învățat-o Borcea pe fata aia? Mersu’ pă jos; respirația gură la gură; nodu la cravată; barbut? Blatu’ la fotbal; datu shakirian din pelvis; tehnici manuale de manevrat butelia? Ce? Bine că m-am trezit din confuzie... Dar, zău, stimați cetitori, și noi prea ne uităm în gura - și nu numai - lui Borcea. Nu mai avem altele de făcut? Unii ne vor Arealul, grâușorul, Apusenii...gazele de șist...
Și noi stăm cu ochii pe Borcea ca pe butelie...
