Scrisorile lui Stanca: Dragă Marian Crişan,
Ești regizorul filmului remarcat recent, „Orizont”. Care este, zici dumneata, << un omagiu adus filmului regizat de Victor Iliu, „La Moara cu Noroc”, deoarece ţin foarte mult la filmul respectiv (…). E o idee mai veche, mă urmăreşte de mulţi ani. Recitind nuvela, am redescoperit farmecul ei, în primul rând, şi atmosfera de acolo îmi plăcea foarte mult...>>
Fac această introducere ca să se știe. Fiindcă - deocamdată, zic eu - nu ești vreo divă cu buza umflată de cialuronice; nici vreo vedetă internațională porno. Ci, pur și simplu, un regizor român, de origine română, autor al unui film românesc, cu un scenariu scris de un clasic al literaturii române…Și, printre primii care încearcă foarte serios să facă un thriller dintr-un clasic de-al nostru.
Am văzut ”Moara cu Noroc” de ”n” ori. La TVR. Și, fiind pe atunci și cronicar tv, am aflat secretul acestor programări reiterante. Când era în criză ideologică, TVR ne dădea filmul marelui regizor Victor Iliu. Cu Constantin Codrescu, Ioana Bulcă, Geo Barton, Colea Răutu. Era neideologic! Boii. Deci, pe lângă faptul că nuvela se preda și la școală - știi idiosincraziile elevilor la lecturile obligatorii - biata peliculă era colac de salvare. Deși superb făcută, superb jucată - vezi pe YOUTUBE - devenise enervantă…Nu știu dacă cunoșteai asta. Nu o spun, Doamne ferește, cu vreo răutate, ci din contră, cu admirație față de cei care, în praful toxic ideologic de atunci, au găsit subtil, acest text, ca pretext…
Ai făcut din ”Moara” lui Slavici un thriller. Mă bucur că reabilitezi filmul. Mă re-bucur că avem și noi un produs pe piața thrillerelor… În fine, un film românesc de export, altfel. Căci, cu toate premiile internaționale - pe merit, pe talent, avem o generație formidabilă - mie nu-mi cad deloc bine filmele alea derizorii despre derizoriul mioritic. Cu tipica dezvelire a chiloțărelii neamului la vederea străinilor. Spre amuzamentul și batjocura lor. Da, e neorealismul românesc. Îmi stă deja în gât. Oricum, n-o s-ajungem niciodată, la ”Pâine și Ciocolată”…cap de opera italiană.
Peste toate, îs un mare iubitor al Apusenilor. Chiar și cetățean de onoare. La Albac. Așa că, te admir și cu un ochi de moț ...
Mărie, tu!, avem un thriller moțesc! Apăi, brrrr…!
George Stanca, pamflet
