Scrisorile lui Stanca. Dragă Mihaela Rădulescu,
Rişti enorm asumându-ţi prea zelos rolul de Jurat Gică-Contra de la ”Romînii…”.
E, într-adevăr, o minunată plajă de batjocuri. Te simţi ca un carmangiu: faci ce vrei cu fleicile. Dar, e un rol care te va pierde. Mai era unu’, Petre, care, la fel ca tine, avea bucuria perversă de a fi înjurat de tot natul. Care sfida cu mutra-i bebeluş-impertinentă. Care cerea pumni la fiece vocabulă. Pe unde mai e? Dar el venea din anonimat. Am şi acum regrete că l-am înjurat. Poate că el, ca fiinţă creştină, socială, era un om bun. Mergea la biserică. Ajuta bunicuţele să treacă strada... L-oi fi nedreptăţit. Dar, s-a băgat singur. Şi-a asumat-o. Tu acum îţi erodezi substanţa. Ca fraiera. Tot capitalul de simpatie. De popularitate, mai corect. Căci, simpatie mai rar… Las’ că te urau gospodinele patriei, dodoloaţele rumene, cu braţe groase precum craca de sequoia… Las’ că te nesuferea puştimea masculină, fiindcă te iubeai cu unul de-al lor, numai cu ei nu. Las’ că acum te nedoresc şi burlacii maturi, casnicii ancestrali, onaniştii laburişti, şoferii de cursă lungă, cărora le erotizai odihna pe drumuri europene şi marinarii pescadoarelor ce zăbovesc cu lunile în larg. Şi asta, mai nou de când cu iubirea ta austriacă record-boociferă.Nu ştiu ce e cu tine. Ai gânduri cinice şi sinucigaşe faţă de fiinţa-ţi publică. Iţi deteşti eul pixelian? O comiţi, adică, în intimitate? Îţi pui chipul pe peretele livingului şi dai în el cu săgeţi de darts până-l ciurui? Automutilare indirectă? Te autodeteşti? La dracu’, pe ce miză o faci? Merită!?Mihaela, scumpo, ce paradox văd eu aici? Mă, acuma toată ţara ştie că joci un rol. ”Nesuferitaşimpuţitaaiadinjuriu”. Adică, se ştie că nu eşti tu cea adevărată, diva, femeia aia mereu verde, care doar descheiată la decolteu răscula iarba pe gazoane… Tipa care incita şi excita, provoca sofisticate frustrări, sentimente psiho-hormonale bărbaţilor însinguraţi. Visători. Alienaţi. Acum eşti Cotoroanţa. Muma Pădurii. La cererea ta?! Lumea a început să te facă ”babă”. Să te demonizeze. Ce vrei să devii? Din zeiţa provocatoare care erai? Sau eşti. Sau care te crezi că eşti. Hotărât, ţi s-a urât cu binele… Sinucide-te, fato! Cenuşeşte-te! Îngroapă-te! Fii ”Monaca din Monaco”, călugăriţă de Monaco… spre bucuria gospodinelor prematur balabustiere. Dispari, Răduleasco… alta la rând!