Scrisorile lui Stanca: Dragă Simona Halep,
Nu cred că e cazul să te superi sau să fii afectată profund de recenta înfrângere în faţa Carlei Suarez Navarro, în semifinala turneului de la Roma.
Pentru că ţi-o spune un om cu oarecare experienţă de viaţă: nu va fi ultima ta înfrângere dureroasă. Te mai așteaptă și altele poate chiar mai dure… dar și alte victorii precum cele de până acum.
Și, de fapt, e mai bine să fii pregătită pentru înfrângeri, ca să ai cât mai multe victorii. Asta mergând pe principiul filosofiei lui Jenei: “Nu-ţi face iluzii ca să nu ai deziluzii…” Și, ca să te bucuri adânc de victorii. Așa, la vârsta pe care o ai tu, la cariera pe care o anunţi a o avea, acest incident - înfrângerea la Navarro din bătălia pentru Roma - nu depășește semnificaţia faptului că te-ai înţepat într-un salcâm pe când ai vrut să-i miroși izul lui primăvăratic… Vei uita salcâmul, mărăcinele, dar izul va dăinui. Căci, asta trebuie să ai tu în plus la “meseria” de tenismen - o anume indiferenţă, detașare faţă de meci sau adversar. Glumește fie și mental, joacă-te serios, atenuează accentele dramatice. Fii o ludică, o miserupistă așa cum a fost Ilie Năstase. Practic, uită tot!
Privește înainte! Mai ai ani buni de tenis. Cum să te împiedici tu de un ciot numit Navarro? Meciul cu spanioloaica a fost clar unul de moral. Sigur că mai ai multe de învăţat din tenis, dar jocul acesta e dependent şi de moral. La doi jucători cu date cvasiegale - cum aţi fost voi două - câștigă cel mai tare de nervi. Și acesta, deocamdată, fu Suarez Navarro…
Ai să o mai întâlnești, probabil, în carieră. Și ai să o baţi, chiar dacă îţi va ticăi inima. Sau, poate că acum ţi-a ticăit mai tare, fiind aproape de o finală pe zgură la un turneu tare. Dar, te asigur eu, deși e clar că nu va fi ultima oară. Că tot ai să o prinzi și că tot ai să o baţi… “c-așa-i în tenis” vorba unui scheci de-al machidonului tău, Caragiu... Numai că el se referea acolo, la viaţă nu la tenis. Trebuie să înţelegi asta. Ești deja o fetiţă mai mare. Ce mama zmeilor…?
