Scrisorile lui Stanca: In memoriam Angela Ciochină
Prin anii ’70 a apărut pe firmamentul muzicii ușoare - azi, ”pop” - o fată frumoasă ca o păpușă, cu o delicatețe catifelată, cu o voce particulară și o prezență scenică discretă. Cu, lucru rar și atunci, un enorm bun-simț. Angela Ciochină.
Eram la revista ”Flacăra” când am primit o serie de scrisori de admirație pentru ea. Am crezut că este vorba de un puști fanatic. Din contră, semna cu prefixul ”Pr” și era vorba despre un preot din Munții Apuseni. Făcuse omul o fixație, o teve - psihoză pentru tânăra în cauză, ea însăși fiică de preot... Presiunea preotului era atât de insistentă încât în vară, curios tare, am mers chiar la el. Într-o comună de vis. Preotul era o mare figură a locului. Mai influent decât primarul. Fusese arestat politic. Recent, am aflat că era unul dintre cei care ajutau - ca ”element dușmănos” - parașutiștii ”spioni”, patrioții adevărați, să aterizeze cu bine prin hățișul montan, în patria socialistă. Locul era chiar prin preajma poienii unde a căzut avionul lui Adrian Iovan. Ba, din ”Jurnalul fericirii” lui Steinhart, am aflat că părintele Viorel a asistat în pușcărie la creștinarea celebrului filosof evreu. Atunci, în serile mirifice din Apuseni, pe deal, cu Arieșul la picioare, mi-a atras cu insistență atenția asupra Angelei. A talentului ei. Și, mai ales, a discreției sale scenice. Pe care Sfinția Sa le considera ”complexe”. Lucruri care nu rimau cu o vedetă a timpului. Care, îndeobște, frapa prin toalete somptuoase și fițoase, or prin arătarea pulpițelor mai sus de genunchi, blasfemie tovarăși! Am luat legătura cu ea. Am discutat adesea. Am sfătuit-o. Venea uneori pe la noi. Avea o modestie de-a dreptul religioasă. După Revoluție am făcut planuri. Era fericită. Fusese să cânte în Turcia. Îi mergea bine. Până când a început declinul genului. Și, până ce am început să aflu din presă despre destinul ei implacabil. Depresii. Sindromul Mădălina Manole. O boală nenorocită, toate aflate din presă. Ipostaza nedemnă a degradării fizice. Am înțeles de ce nu mai suna. Situația aceea, nedemnă pentru o ființă cu sensibilitatea ei... Apoi, o știu mereu singură. Nici presa, nici prietenii nu au vorbit vreodată că ar avea un iubit. Discreție? Secret lăcătuit?... și, Angelica avea doar 60 de ani.
