Solista Gherghina Stancu face mucenici în formă de om: „La noi se numesc bradoși, se dau de pomană noaptea în cimitir”
An de an, pe 9 Martie, Biserica Ortodoxă celebrează praznicul Sfinților 40 de Mucenici, zi în care credincioșii participă la slujbe și fac parastas pentru cei dragi, care au părăsit această lume. Exclusiv pentru Click!, solista de muzică populară Gherghina Stancu ne-a vorbit despre tradițiile din Râca-Argeș, locurile de poveste unde a copilărit. Ne-a dezvăluit și rețeta de mucenici, în formă de om, numiți și bradoși, învățată de la bunica Dumitra.
„Toate obiceiurile înseamnă cartea vieții mele”
Marea iubitoare de folclor Gherghina Stancu continuă să păstreze tradițiile locurilor natale, din Râca, Argeș:
„Nu exista familie, fie cât de săracă, să nu respecte sărbătorile creștine, toți localnicii le-au păstrat cu strictețe. Aceste obiceiuri înseamnă, de fapt, cartea vieții mele.
Și, ca să fac o paranteză, nu am salvat în fișierul minții numai lucrurile frumoase, ci toate amintirile și tot ce am învățat de la consătenii mei, care adesea veneau la poartă cu o pâine caldă, tocmai scoasă din cuptor. 9 Martie este o sărbătoare foarte mare, iar eu sunt înrădăcinată în aceste obiceiuri.
Mi-e foarte greu să mă despart de ele, așa am fost crescută, mi-au adus în suflet multă bucurie”, spune artista, exclusiv pentru Click!
„Mucenicii, în zona noastră, se numesc bradoși, sunt în formă de om”
Gherghina Stancu a învățat să facă mucenici de la bunica ei, Dumitra, din partea tatălui, dar și de la bunica Ioana, din partea mamei:
„În zona noastră, mucenicii, făcuți din cocă de pâine, se numesc, de fapt, bradoși, și sunt în formă de om. Lucrul cel mai frumos era atunci când bunica îi făcea, din cocă, apă, drojdie și sare, iar pe mine mă punea să le fac ochii, năstureii.
Erau foarte frumoși, se coceau în cuptorul de pâine, fiecare sătean avea, la acea vreme. Făceam focul cu lemne, iar bunica avea o metodă foarte interesantă, ca să nu se ardă bradoșii. Încerca cuptorul astfel: trăgea jarul în stânga și în dreapta, apoi turna un pic de apă. Dacă sfârâia zicea: „Gata, trebuie să-i băgăm la copt!”.
Așeza bradoșii pe un cârpator, adică pe o bucată mare din lemn, care avea un mâner foarte lung, ca să ajungă până în fundul cuptorului cu ei. După ce îi scotea copți, zicea să îi mai lăsăm, ca să își tragă sufletul, să se răcească. Apoi, într-o strachină, pregătea apă cu zahăr sau cu miere și îi ungea. La sfârșit, presăra peste ei și puțină nucă pisată”.
De ce nu se pune nuca pisată în zeama fierbinte?
Solista cunoaște însă
și reteța clasică, de mucenici, în formă de cifra opt:
„Dar, făceam și din
aceștia, obișnuiți, aveam o matriță, în formă de opt. Bunica zicea că acești
mucenici simbolizează echilibrul vieții. Erau însă preparați cu câteva zile
înainte, fiindcă această cocă se lăsa la uscat și de-abia apoi îi punea la
fiert, în apă cu zahăr.
Nuca se adaugă însă de-abia când zeama se răcește, ca să nu capete gust amar și ca nuca să nu-și schimbe culoarea. La final, se adaugă și coajă rasă de lămâie, scorțișoară, arome”.
Obiceiul din toiul nopții: „Mergeam la cimitir cu pomană!”
Solista de muzică populară ne-a mai vorbit, exclusiv pentru Click!, și despre obiceiurile din zona Râca-Argeș, din noaptea de 9 Martie, când sătenii mergeau la cimitir, cu coșurile pline cu mâncare:
„Pe la ora 2.00 noaptea, mergem cu bunica la cimitir, de fapt, tot satul era în picioare. Puneam în coș mucenicii sau bradoșii, cum se numesc prin părțile noastre, mere, nuci, lumânări, dar și tămâie. Era un tablou incredibil, de care mi-e atât de dor. În acea noapte, parcă se deschidea poarta Raiului. Mergeam cu toții, pe jos, spre cimitir.
Fiecare așeza pe morminte cele mai frumoase fețe de masă, cusute, și coșurile cu mâncare. Se aprindeau lumânări, mirosea a tămâie arsă. Mâncarea se împărțea, pentru sufletul celor dragi, trecuți în neființă. Îmi amintesc că eram încălțată cu niște călțuni, așa se numeau, făcuți de Nicu lui Neață. Îi lucra din materiale textile, era și croitor, iar pe talpă îmi punea niște gume, ca să nu mă înțep în mărăcini”.
Cum alungă sătenii șerpii?
Sătenii încep munca la câmp, după această sărbătoare importantă:
„După ce au fost sărbătoriți Mucenicii, adică începând cu data de 10 martie, lumea scoate plugul la arat, pentru că începe un an nou agricol. La noi se mai face și focul în curte, se face curățenie cu tot ce a rămas peste iarnă. Iar cenușa rămasă se aruncă prin grădini, ca să rodească pomii, iar pe lângă gospodărie să nu vina șerpii”.
Totul despre sărbătoarea de 9 Martie. De ce se beau 44 de pahare cu vin?
Pe data de 9 Martie, românii sărbătoresc cei 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia. În această zi se respectă superstițiile și obiceiurile vechi, de sute de ani. De ce se spune că se beau 44 de pahare cu vin, în această zi?
Sfinţii 40 de Mucenici au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea domniei împăratului Liciniu. Înainte să moară, au fost supuși la chinuri.
Au fost obligați să stea într-un lac înghețat, apoi li s-au zdrobit picioarele. Tradiția spune că, pe 9 Martie, an de an, bărbații trebuie să bea 44 de pahare cu vin roșu. Vinul simbolizează sângele vărsat de Sfinții 40 de Mucenici.
