Soţii Ogăşanu au fugit de caniculă la vila de la munte
În familia Ogăşanu toată lumea e celebră: mama, tata şi copilul. Virgil şi Valeria Ogăşanu sunt actori cunoscuţi, iar fiul, Mihai (36 de ani), unul dintre cei mai prolifici compozitori. Numai Loredanei Groza i-a făcut cel puţin 5 hituri: “Femeia ta”, “Le Le”, “Extravaganza”, “Zig Zaga”, “Suflet drag”. Noi l-am prins pe Mihai la un interviu despre viaţă şi familie, cu o zi înainte ca tatăl lui să împlinească 76 de ani.
- Click!: Mihai, părinţii tăi sunt actori, iar tu eşti compozitor. N-ar fi trebuit să le calci pe urme?
Mihai Ogăşanu: “Am crescut ca şi un copil de trupă. După ei, pe la spectacole, la repetiţii. Am avut 11 bone care au avut grijă de mine până la 7 ani. Teatrul nu mi-a fost niciodată străin. Am făcut Facultatea de Teatru, am terminat actoria la Hyperion, la clasa tatălui meu. Se întâmpla ca în acel an, în 2000, el să ia clasa ca şi profesor şi am zis că, deşi lumea o să spună că mă duc la tata, la pile, n-aş fi ratat experienţa de a vedea cum e el ca profesor. A fost mult mai greu, a fost exigent cu mine. Am fost coleg cu Jojo. Motivul pentru care am dat la Teatru a fost că am vrut să scap de o introvertire. Eram mai interiorizat prin liceu. Am jucat într-o piesă la examenul de absolvire, am cochetat că şi actor de film afară şi în ţară. Am făcut şi un masterat în scenaristică.
- Cum ai descoperit pasiunea pentru muzică?
Muzica a fost însă prima pasiune. Ai mei mi-au povestit că atunci când eram mic, cântăm piese, fredonăm anumite idei. Aveam 4-5 ani şi eu le spuneam părinţilor mei instrumentele care se auzeau din melodiile de la televizor. Le recunoşteam. La 14 ani am început să compun piese.
- Ce mai fac acum Virgil şi Valeria Ogăşanu?
Au ieşit la pensie de doi ani, dar colaborează mai departe cu Teatrul Bulandra, cu Teatrul Naţional, cu Teatrul Evreiesc de Stat. În trecut, mama punea şi voci la desene animate, la seriale. A lucrat într-o perioada de aur, în multe piese istorice, dar şi comedii (n.r. “Trandafirul galben”, “Fraţii Jderi”, “Brigada Diverse”).
- Cum şi cu ce îşi ocupă timpul la pensie?
Acum s-au retras, pe timp de vară, la casa de la Cornu (judeţul Prahova). Preferă să petreacă mai mult timp acolo, pentru că e foarte cald în Bucureşti. Au o vârstă, mai suferă şi cu inima. Ştiu că în prezent repetă pentru o piesă de teatru, în care vor juca împreună din această toamnă. E un proiect nou, de vreo lună a apărut şi lucrează la el. Tată a fost profesor la Actorie, dar de anul acesta s-a hotărât să nu mai ia o altă clasă de elevi.
- Le ceri părinţilor părerea despre piesele tale?
Ei sunt primii mei critici. Nu ştiu dacă e vreo piesă pe care să nu le-o arăt lor prima oară. Amândoi sunt foarte deschişi, mama e mai critică, ea a mai avut artişti în familie. De multe ori ţin cont de ce zic, chiar dacă iniţial nu vreau să recunosc că au dreptate.
Face filme de peste 50 de ani
Virgil Ogăşanu s-a născut pe 17 iunie 1940, la Turnu Severin. În 1962 are loc debutul cinematografic, în filmul „Doi băieţi ca pâinea caldă“, iar din 1965 devine angajat al Teatrului Bulandra, de unde s-a pensionat în 2014. A jucat în zeci de piese de teatru, dar are la activ şi o bogată filmografie: “Răutăciosul adolescent” (1969), “Facerea lumii” (1971), “Tufă de Veneția” (1976), “Al treilea salt mortal” (1980), “Ministerul comediei” (1999), “Păcală se întoarce” (2006). A mai jucat în telenovelele “Cu un pas înainte” (2007), “Regina” (2008) etc.