Teo a trăit cea mai mare spaimă din viața de mamă: „Am zis că nu mai am copil”
După ce a făcut audiențe-record pe la mai multe televiziuni, Teo Trandafir s-a instalat la Kanal D, unde are emisiune în fiecare zi de luni, până vineri, de la 15.45, alături de Bursucu. Reporterii Click! au stat de vorbă cu Teo recent, la lansarea grilei de toamnă a postului de televicziune. A ieșit un interviu sincer despre carieră, familie, bătrânețe și dorințe neîmplinite.
La 48 de ani, Teo ne-a mărturisit că se gândește din ce în ce mai des la bătrânețe, pe care are de gând s-o anihileze prin muncă.
- Click!: Ce face Teo Trandafir în acest moment?
Teo Trandafir: Bine, am fost invitată la petrecerea de lansarea noii grile a postului de televiziune Kanal D, unde am intrat în cel de al patrulea an de când fac show.
- Eşti fericită în acest moment?
De obicei îmi găsesc câte un motiv de luptă. Întotdeauna, când am senzaţia că am tot, descopăr că mai e ceva unde aş mai putea lucra. Dar lupt pentru asta şi toţi oamenii din jur fac acelaşi lucru. Dacă te mulţumeşti cu ce ai şi cu cât ai, mental, intelectual, emoţional, material, cred că nu te mai poţi deplasa în viaţă. Şi intervine ceea ce eu urăsc foarte tare, ceea ce se numeşte bătrâneţe.
- Te gândeşti deja la bătrâneţe?
Am 50 de ani, mâine, poimâine. Bătrâneţea e o afecţiune pe care dacă o laşi să se instaleze nu mai pleacă. Şi atunci trebuie să te păstrezi tânăr cât mai mult timp posibil.
- De ce te gândeşti de acum la perioada aia?
Pentru că orice tânăr deştept se gândeşte la bătrâneţea lui. Eu, de exemplu, de asta am făcut şi operaţia de stomac. Pentru că m-am gândit foarte serios ce voi face la 85 de ani. Dacă acum arăt aşa şi am dureri articulare, cum voi fi atunci? Aşa că am preferat în timpul vieţii mele active să fac ceea ce am făcut.
- Paulo Coelho spunea că “universul conspiră pentru a ţi se îndeplini dorinţele”. Simți că așa se întâmplă și la tine?
Eu de obicei las universul să-şi facă treaba. Pentru că e mult prea ocupat cu oameni mai importanţi decât mine. Nu rog universul să facă mare lucru. Puţinele dorinţe pe care le-am avut s-au cam îndeplinit.
- Pe plan profesional eşti mulţumită cu ce ai realizat?
Dacă şi profesional eşti mulţumit, descoperi că te-au dat afară şi eşti nefericit pe nedrept. Nu. Trebuie să faci audienţe din ce în ce mai bune, trebuie să faci performanţă, trebuie să nu te îmbolnăveşti niciodată. Trebuie să fii fresh, zi după zi, indiferent ce se întâmplă în viaţa ta privată, nu trebuie să se simtă nimic pe post. Să-ţi ţii nervii, ceea ce uneori se poate, alteori nu. Să-ţi ţii firea, invitaţii, echipa. Ai multe lucruri de ţinut.
- Ţi-ai dori un interviu cu cineva anume şi nu l-ai făcut?
Da, dar a murit. Este vorba de Alexandru Paleologu. Am făcut 20 de ani de antrenament pentru acest interviu şi am descoperit că nu-l pot face pentru că ştiam tot ce trebuia să ştiu şi nu mai aveam ce să întreb. Înainte de a muri, am primit în dar de la el de ziua mea un mesaj. Pe televizor. A acceptat să fie filmat pentru a-mi transmite un mesaj. Mai mult de-atât nu-mi puteam dori.
- În ce clasa trece Maia?
Într-a şaptea. Este uluitor cât a crescut. De fiecare dată când o iau în braţe e din ce în ce mai înaltă. Am păţit o chestie pe care n-am mai povestit-o nimănui. Mă uităm la televizor şi eram foarte prinsă de ce vedeam. Şi în casa mea, în sufrageria mea, era cineva care mă întreba cu vocea fii-mii: “ce zici de rochia asta?”. M-am speriat… însă era ea, îmbrăcată într-o rochie de-am înnebunit, mulată pe ea… aşa. Am zis că nu mai am copil, am o domnişoară în casă. I-am şi mărturisitcă nu mai e un copil şi că pot să vorbesc cu ea orice. E cea mai bună prietenă a mea. Înţelege orice și mă ajută în orice.
- Luni începe şcoala! Cum o pregăteşti?
Eu, pe fii-mea? Îşi cumpără singură ce are nevoie, ea ştie caietele de care are nevoie. Îşi cumpără ea. Atât am rugat-o: fă-ţi listă, să nu mă freci la cap că-ţi lipseşte ceva anume duminică seară. Am păţit-o seara, începea luni, în clasele precedente. Am zis să ne culcăm, să-şi spună rugăciunea şi ea nu putea pentru că nu avea caiet de biologie. Zău, după trei luni de vacanţă… şi ţi se pare că eu am? Şi l-a luat dimineaţă.
- Învaţă bine?
Foarte bine.
- S-a gândit deja ce carieră va urma?
M-am gândit că în mod natural, vine după mine şi cred că mă va depăşi. Pentru că vorbeşte bine limba română, scrie bine, impecabil. Ne scriem pe what’s app şi ăsta este şi unul dintre motivele pentru care am încurajat-o să scrie acolo pentru că vreau să văd cum se întâmplă şi fără ”autocorect”. Cred că o să fie un om de televiziune care ştie limba română, ceea ce devine rarisim. Şi ea face engleză, franceză, cum fac toţi copiii în ziua de azi. Şi eu am făcut multe limbi străine, pentru că mi se pare foarte flatant pentru cineva aflat în ţara ta să vorbeşti în limba lui.
- Discutaţi despre orice. Vorbiţi şi despre “îndrăgosteala” ei?
Încă nu se pune problema, că are 12 ani. Normal că îi plac anumite lucruri, anumiţi oameni sau colegi, doar că ea a crescut în acelaşi mediu din clasa întâi. E foarte complicat dintr-o dată să aibă o revelaţie. Îi ştie pe colegii ei din clasa întâi, deci cum să te îndrăgosteşti de frate-tu… Au fost în tabere împreună, s-au distrat. Dar o aştept să se îndrăgostească. Cred că ea e pregătită să se îndrăgostească. Eu sunt pregătită pentru ce e mai rău. I-am şi spus. Deja am avut discuţii. Ea mi-a zis aşa: “totdeauna mi-ai spus că sunt un copil excepţional, dă-mi şansa să-ţi arăt că pot fi un adolescent excepţional”.
