Alocațiile copiilor ar putea fi reduse drastic. Noul proiect propune 100 de lei în loc de 292 de lei și o „bursă de prezență”
Un nou proiect legislativ aflat în dezbatere aduce în prim-plan o posibilă reformă semnificativă a modului în care sunt acordate beneficiile financiare pentru copii în România, propunând o reducere consistentă a alocației lunare, dar și introducerea unui mecanism suplimentar care să încurajeze participarea activă la educație.
Inițiativa vizează o schimbare de paradigmă: de la un sprijin acordat uniform tuturor copiilor, la un sistem în care o parte importantă din fonduri este condiționată de prezența la școală și de comportamentul elevilor, cu scopul declarat de a combate abandonul școlar.
Cum ar urma să se modifice alocațiile pentru copii
Potrivit proiectului, alocația de stat ar putea fi redusă de la nivelul actual de 292 de lei la aproximativ 100 de lei lunar, sumă care ar continua să fie acordată tuturor copiilor, indiferent de situația lor școlară.
Diferența rezultată, alături de alte fonduri suplimentare, ar urma să fie direcționată către o nouă formă de sprijin financiar, denumită „bursă de prezență”. Aceasta ar putea ajunge la o valoare totală de aproximativ 300–350 de lei pentru elevii care îndeplinesc anumite condiții.
În cazul copiilor de grădiniță, sprijinul financiar ar putea fi chiar mai mare în anumite situații, depășind pragul de 400–500 de lei, în funcție de frecvență și alte criterii stabilite.
Condițiile pentru acordarea bursei de prezență
Noua bursă propusă ar urma să fie acordată doar copiilor care participă constant la cursuri și respectă regulile de conduită școlară. Printre criteriile luate în calcul se numără prezența la ore și obținerea unei note maxime la purtare sau a calificativului „foarte bine”.
Pentru învățământul preșcolar, proiectul prevede o anumită flexibilitate, permițând un număr limitat de absențe motivate fără pierderea dreptului la sprijinul financiar.
Prin aceste condiții, inițiatorii urmăresc să creeze un mecanism care să stimuleze implicarea elevilor și să responsabilizeze familiile în ceea ce privește educația copiilor.
Scopul proiectului: reducerea abandonului școlar
Una dintre principalele motivații ale acestei inițiative este combaterea abandonului școlar, o problemă persistentă în România, mai ales în mediul rural și în comunitățile vulnerabile.
Datele invocate de inițiatori arată că un număr semnificativ de copii nu frecventează regulat cursurile, iar lipsa unor stimulente directe este considerată un factor care contribuie la această situație.
Prin redirecționarea fondurilor către o bursă condiționată de prezență, se dorește crearea unui sistem care să încurajeze participarea constantă la educație și să reducă discrepanțele dintre diferitele categorii sociale.
Inițiatorii proiectului susțin că un sistem similar a existat înainte de 2006, când acordarea alocației era legată de frecventarea școlii, iar rezultatele ar fi fost pozitive în ceea ce privește participarea elevilor.
Noua propunere nu elimină complet alocația universală, ci introduce un mecanism complementar, care recompensează comportamentele considerate benefice pentru parcursul educațional al copiilor.
Când ar putea intra în vigoare noile măsuri
Dacă proiectul va fi adoptat, modificările ar urma să fie aplicate începând cu anul școlar 2027-2028, oferind astfel timp pentru ajustarea sistemului și pentru informarea familiilor și a instituțiilor implicate.
Implementarea ar presupune schimbări atât în modul de acordare a alocațiilor, cât și în structura burselor școlare, prin introducerea acestei noi categorii – bursa de prezență – care ar putea fi aplicată inclusiv în învățământul privat și preșcolar.
Propunerea de reducere a alocației și introducere a unei burse condiționate deschide o dezbatere amplă despre rolul statului în sprijinirea educației și despre eficiența stimulentelor financiare în reducerea abandonului școlar.
Pe de o parte, măsura ar putea încuraja frecventarea cursurilor și implicarea elevilor, însă, pe de altă parte, ridică întrebări legate de impactul asupra familiilor vulnerabile și de accesul egal la educație.
Rămâne de văzut dacă acest model va fi adoptat și cum va reuși să echilibreze nevoia de sprijin social cu obiectivul ambițios de a crește participarea la educație.
