Avocat din Bucureşti, trimis în judecată pentru trafic de persoane
Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) - Serviciul Teritorial Iaşi au trimis în judecată un grup de persoane, printre care se află şi Traian-Adrian Toderaşcu, avocat la Baroul Bucureşti, ce se ocupa cu traficul de persoane, inclusiv minori, pe relaţia Cipru.
Potrivit unui comunicat al DIICOT, Maria Poclid, Dumitru Stoica, Dumitru Ursu, Niculina Enescu, Petruţa Sofianu, Elena Diaconu şi Traian-Adrian Toderaşcu, sunt acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi trafic de minori.
În cadrul anchetei, au fost audiate peste 60 de victime, iar beneficiul inculpaţilor s-a ridicat la 179.549 de euro şi 29.860 de lei.
În fapt, începând cu 2006, Ioannis Piripitsis, care administra o societate din Cipru, ce nu avea ca obiect de activitate recrutarea şi plasarea forţei de muncă, a iniţiat un grup infracţional organizat, împreună cu inculpatele Marian Poclid, Petruţa Sofianu, Elena Diaconu Niculina Enescu, în scopul înşelării şi exploatării unor cetăţeni români, dispuşi să muncească în Cipru.
Cetăţeanul cipriot i-a determinat pe co-inculpaţii români să racoleze cât mai multe persoane, prin folosirea aparenţei de legalitate şi seriozitate a contractelor de muncă puse la dispoziţia celor interesaţi şi să le creeze convingerea victimelor că în Cipru vor beneficia de condiţii superioare de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Din toamna anului 2006, au aderat la grupul infracţional şi Dumitru Stoica, Dumitru Ursu şi avocatul Adrian Traian Toderaşcu.
Inculpaţii, administratori sau asociaţi ai unor firme de recrutare şi plasare a forţei de muncă, postau anunţuri publicitare, sub diferite forme, prin care ofereau locuri de muncă atractive în străinătate, pentru diferite meserii.
Victimele se deplasau la sediile firmelor, şi după ce se stabilea calificarea fiecărei persoane, inculpaţii le prezentau oferte de muncă avantajoase doar pentru Cipru, cu un salariu ce varia între 500 şi 1.400 de euro pe lună, cazare şi uneori masa asigurate şi program de lucru de 8 ore pe zi.
Contractele de muncă semnate de victime cu aşa-zisul angajator cipriot erau în realitate nule. Aceasta, în primul rând, pentru că firmele inculpatului Ioannis Piripitsis nu aveau ca obiect de activitate recrutare şi plasare forţă de muncă, iar în al doilea rând, pentru că potrivit legislaţiei cipriote, orice contract de muncă încheiat în România nu este valabil pe teritoriul Ciprului.
Inculpaţii se ocupau de transportul victimelor până la aeroportul Henri Coandă, iar de aici până în Larnaca, unde le prelua Ioannis Piripitsis. Acesta ducea victimele la sediul firmei sale, apoi le deposeda de actele de identitate şi de contractele de muncă semnate în ţară.
Odată ajunse în Cipru, victimele se aflau într-o stare de dependenţă faţă de inculpaţi, deoarece nu cunoşteau limba, nu aveau acte de identitate, nu aveau venituri, erau cazate în locuri insalubre şi trăiau la limita subzistenţei.
În situaţia în care îşi manifestau nemulţumirea sau solicitau sprijinul inculpaţilor pentru a se întoarce în ţară, părţilor vătămate li se amintea că au datorii şi, uneori, erau ameninţate şi agresate, astfel că nu puteau decât să urmeze conduita impusă de traficanţi.
Angajatorii nu respectau normele legale privind salarizarea, sănătatea şi condiţiile de muncă.
După ce reuşeau anihilarea libertăţii de mişcare a victimelor, inculpaţii organizau, în incinta firmei cipriote, aşa-zisa repartizare a forţei de muncă, persoanele vătămate fiind de fapt vândute adevăraţilor angajatori, rare fiind cazurile în care victimele lucrau pentru meseriile pe care le cunoşteau şi le negociaseră în ţară sau în condiţiile stipulate în contractele semnate.
