Cerşetori „dresaţi“ cu biciul pentru cai
Stau la colţul străzii, la semafoare sau pur şi simplu se agaţă de orice trecător. Vor „un bănuţ" pentru un codru de pâine.
S-au obişnuit să fie înjuraţi şi bătuţi. Hainele zdrenţuite şi feţele triste nu-i trădează. Oricine i-ar numi cerşetori. În realitate sunt sclavii unor reţele bine organizate, de pe urma cărora „şefii" lor câştigă mii de euro pe lună, îşi fac vile şi se plimbă cu limuzine.
"Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană", spune „cerşetorul" Pepe, interpretat de regretatul Gheorghe Dinică, în filmul „Filantropica".
Marcu Rostaş, zis Gogu, din Suceava, a urmat sfatul dat de acest personaj şi a pus bazele unei reţele internaţionale de cerşetori. Fiecare victimă a sa are o poveste. Sunt copii orfani sau abandonaţi de părinţi şi persoane cu handicap fizic sau mintal.
Marcu Rostaş, împreună cu cei patru fii ai săi - Mihai Neculai, Săvel Cristian, Vasile Urizan, Amarildu Cezar - şi soţia Somna au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT fiind acuzaţi de constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi trafic de minori.
Şcoliţi în cerşetorie
Cerşetorii clanului Rostaş erau recrutaţi din pieţele din Suceava, din spitale sau din gară. Majoritatea erau sechestraţi şi ameninţaţi cu bătaia, iar dacă încercau să fugă erau aspru pedepsiţi.
Victimele făceau un stadiu de trei luni în oraşul moldovean, unde erau plasaţi cu proteze false şi cârje metalice în locuri aglomerate pentru a vedea dacă se descurcă. Dacă treceau probele, erau transportaţi „la muncă", în intersecţiile din oraşul polonez Varşovia.
Clanul a încercat să intre şi pe piaţa cerşetorilor din Londra, dar concurenţa şi legislaţia împotriva vagabonzilor i-au făcut să se răzgândească. Familia Rostaş a investit profitul de pe urma cerşetorilor în construcţia a două vile din Suceava, în terenuri, într-o garsonieră şi au achiziţionat mai multe autoturisme de lux.
Van Dam, zis Brusli, bolnav de plămâni, a fost recrutat de Mihai Neculai Rostaş de pe patul de spital. Mama lui „Brusli" era internată la spitalul de neuropsihiatrie, tatăl alcoolic era şomer şi fără locuinţă.
El a acceptat să cerşească pentru clanul Rostaş pentru mâncare şi un loc unde să pună capul pe pernă. În Suceava, el a cerşit stând pe jumătate dezgolit. Strângea zilnic între 50 şi 100 de lei. O poveste similară a avut şi „Picior de copil".
A fost luat de la o casă de copii. Era şchiop. Alţi trei fraţi - „Manu", „Neluţu" şi Petrică - au fost folosiţi la mici furtişaguri şi la cerşetorie de familia Rostaş. Pentru că au fugit de mai multe ori, ei au fost supuşi la umilinţe de către Marcu Rostaş şi au fost bătuţi cu biciul de cai.
Alte victime ale clanului: „Bărbosu" - cunoscut în lumea cerşetorilor ca „Regele manglitorilor" - era dezbrăcat la piele în fiecare seară pentru a fi siguri că nu ascunde din banii cerşiţi, „Papaian" - care avea rotula genunchiului localizată în partea opusă decât locul normal - a fost bătut de mai multe ori cu biciul. Victimele cerşetoriei erau bătute până vomitau sânge dacă nu produceau măcar patru milioane de lei pe zi.
„Face suta de euro pe zi, mă"19 IULIE 2009, ORA 9.52
Mihai Neculai Rostaş: De când te-ai dus tu, Bărbosu face prăpăd.Săvel Cristian Rostaş: Tu eşti nebun! Da' de ce?M.N.R.: Face suta de euro la zi, mă.S.C.R.: Apoi s-au schimbat, s-au modificat treburile.M.N.R.: Hai să-mi bag p...! Tu ştii ce cade pe el ăi, din patru, patru jumătate nu iese la zi.
