Cultura risipei: jumătate din hrana produsă anual în lume, aruncată la gunoi. Reprezentanţii lanţurilor de supermarketuri se disculpă
Un studiu recent dat publicităţii în Marea Britanie arată că prea multă hrană este aruncată în lume din cauza politicilor lacome ale supermarketurilor cantitatea alimentelor risipite ajungând până la două miliarde de tone. Reprezentanţii lanţurilor de magazine acuză însă autorii de exagerări grosolane.
Potrivit raportului Instituţiei Inginerilor Mecanici, risipa este provocată de condiţiile improprii de păstrare a alimentelor, de ofertele speciale ale comercianţilor, dar şi de lăcomia cumpărătorilor.
Pe de altă parte, supermarketurile au respins acuzaţiile formulate în raport. Un purtător de cuvânt al unui lanţ de supermarketuri din Marea Britanie a declarat: "Înţelegem cât de important este să combatem risipa şi facem eforturi în direcţia asta în fiecare zonă de activitate". "Nu oferim promoţii la fructe şi legume, avem un termen de garanţie lejer".
În timp ce populaţia Globului ar putea ajunge să numere 9,5 miliarde de oameni până în 2075, omenirea are nevoie să se asigure de faptul că există resurse alimentare pentru a-i hrăni, se arată în studiu.
Doctorul Tim Fox, preşedinte al departamentului de energie din cadrul instituţiei care a realizat studiul, spune:
„Cantitatea de hrană risipită şi pierdută în lume este uimitoare. Aceste alimente ar putea fi utilizate pentru a hrăni populaţia lumii - precum şi pe cei care suferă de foamete".
Provocarea constă în faptul că o producţie crescută a produselor de origine animală necesită mai multe resurse. Astfel, un hectar de pământ poate produce orez sau cartofi pentru a hrăni 19 - 22 de persoane în decursul unui an. Aceeaşi regiune, arată cercetătorii, ar putea fi utilizată pentru creşterea ovinelor sau a vitelor şi ar oferi carne doar pentru una sau două persoane.
În ţările din sud-estul Asiei, pierderile de orez variază între 37% şi 80% din totalul producţiei.
Până la momentul actual, creşterea populaţiei şi modificările obiceiurilor alimentare au fost însoţite de evoluţia tehnologică, fapt care a permis satisfacerea nevoilor de hrană ale omenirii. De pildă, se arată în raport, între 1960 şi 2000, producţia de orez, porumb şi făină a crescut cu 66-88% în Africa şi în America Latină. În acelaşi interval de timp, consumul mediu anual de carne , pe cap de locuitor, a crescut cu 50% şi s-a dublat, respectiv triplat în estul şi nordul Africii şi în estul Asiei.
Deşi există un consens cu privire la faptul că sporirea productivităţii agricole în ţările măcinate de foamete este reacţia potrivită în faţa crizei alimentare care se prevede, există o serie de factori care au împiedicat progresul în această zonă.
1. Suprafaţa terenurilor folosite va scădea, din cauza unor factori printre care se numără şi degradarea mediului înconjurător, modificările de climat
2. Competiţia în creştere pentru utilizarea apei în mediul urban şi în industrie va reduce cantităţile valabile pentru recolte
3. Costurile energetice, în special cele care include combustibili fosili, este posibil să crească substanţial
4. Problema recrutării forţei de muncă în agricultură pe măsură ce statele se dezvoltă şi apar meserii alternative, care sunt considerate mai atractive de către generaţiile tinere.
Cantitatea totală de hrană produsă anual pe întregul Glob este de patru miliarde de tone, din care 30-50% sunt aruncate înainte de a fi consumate. Această risipă enormă, se arată în studiu, este cauzată de efectele combinate ale slabei infrastructuri şi ale obiceiurilor politice, economice şi sociale.
Dacă populaţia lumii va creşte cu aproximativ 35% până în 2075, iar eliminarea risipei are potenţialul de a hrăni mai mulţi oameni, atunci este clar că aceasta ar fi o soluţie pentru a îndeplini nevoile alimentare ale oamenilor, conchide studiul.
În India, 21 de milioane de tone de grâu sunt irosite în fiecare an din cauza condiţiilor improprii de păstrare şi ale sistemelor de distribuţie care şi-au dovedit ineficacitatea.
În Marea Britanie, porţiuni întregi de culturi nu sunt niciodată recoltate, din cauza aspectului considerat prea puţin dezirabil.
În majoritatea cazurilor, culturile sunt recoltate numai o singură dată pe an şi trebuie păstrate în condiţii bune, pentru a fi suficiente pe tot parcursul anului respectiv. Din păcate, cei mai mulţi îşi vând produsele în acelaşi timp, ceea ce duce la scăderea preţurilor şi le oferă cumpărătorilor un avantaj.
În general, cele mai multe alimente au un termen de garanţie scurt. Cu toate acestea, în condiţii propice, grâul şi porumbul pot fi depozitate şi cinci ani. În schimb, dacă nu sunt depozitate corespunzător, se pot deteriora rapid. Fructele moi, legumele cu frunze, carnea şi produsele lactate expiră destul de repede, astfel încât trebuie depozitate în condiţii bune, sub un control strict. Cercetătorii din întreaga lume au stabilit cele mai bune condiţii pentru a depozita hrana şi, în general, acestea sunt date de temperatură, umiditate şi de nivelul oxigenului.
În ţările din Europa de Est, cantitatea de alimente irosite este de asemenea una ridicată. Astfel, Ucraina pierde 25-50% din cantitatea totală de hrană. Cele mai multe spaţii de depozitare din Europa de Est datează din 1930, atât din punctul de vedere al design-ului, cât şi din cel al tehnologiei, fiind inadecvate nevoilor actuale.
Cu toate acestea, chiar şi în Marea Britanie, în SUA şi în Canada, multe ferme din zone îndepărtate nu au rezerve de energie electrică pentru a susţine funcţionarea unui echipament modern.
Consumatorul însuşi este, de asemenea, cel care iroseşte hrana achiziţionată. Din cantitatea de alimente de pe rafturile unui supermarket, 30-50% este aruncată la gunoi de către cumpărător, acasă, după ce consultă termenul de valabilitate al produselor.
Raportul sugerează faptul că eticheta care conţine termenul de valabilitate încurajează consumatorul să risipească alimente, iar datele în sine sunt adesea modificate de către comerciant şi sunt mai restrictive decât în realitate, pentru ca acesta din urmă să evite neplăcerile unei acţionări în judecată, de pildă.
Promoţiile şi ofertele de tipul "trei la preţ de unul" încurajează cumpărătorul să achiziţioneze mai multe produse decât are nevoie. În Marea Britanie, de pildă, şapte milioane de tone de mâncare sunt aruncate în fiecare an.
În trecut, se mai precizează în studiu, fiecare familie păstra propriul stoc de alimente, proaspete şi conservate, dar în ţările dezvoltate această responsabilitate s-a transferat către lanţurile de magazine. Asta face ca populaţia să fie îndepărtată de implicarea în producerea hranei şi să nu facă nimic altceva decât să consume, ceea ce creează o cultură care nu înţelege şi nu preţuieşte alimentele.
Pe de altă parte, reprezentanţi ai unor organizaţii non-guvernamentale din Marea Britanie insistă că este firesc ca 20-40% dintre alimente să nu ajungă pe piaţă, iar cantitatea de hrană aruncată despre care se vorbeşte în raport este o exagerare puţin credibilă.
