Directorul spitalului "Alexandrescu" despre bebeluşii arşi: "Au mari probleme la respiraţie"
Dan Mircea Enescu despre starea bebeluşilor arşi, pe adevarul.ro:
"Este vorba despre nişte copii care nu sunt nou născuţi. Aceştia sunt prematuri şi au nişte greutăţi cuprinse între 1,2 şi 2 kg. Este foarte grav faptul că au mari probleme la respiraţie, plămânii lor sunt mai slab dezvoltaţi acum, practic cantitatea de oxigen este din ce în ce mai mică.
Pentru a concluziona trebuie să spun că se pierd litri întregi din organismul acestor copii. La clasificarea celer mai grave boli apar nou-născuţii şi arsurile. Dacă este să vorbim de un nou-născut adevărat trebuie să ne raportăm la un bebeluş de aproape 3 kilograme
În spital avem tot ceea ce ne trebuie pentru a vindeca aceşti copii. Am pe conştiinţă tot aceşti copii şi trebuie să facem orice pentru a-i vindeca. Cel mai important lucru pentru noi este viaţa bebeluşilor. Scopul nostru este acela ca aceşi copii să fie ajutaţi şi să fie aduşi la o greutate normale. Fiecare minut, fiecare secundă contează pentru mine.
Ziua de astăzi a fost fabuloasă pentru mine. Faptul că nu s-a întâmplat nimic cu aceşti bebeluşi şi că aceştia nu au înregistrat complicaţii este un lucru foate bun.
În ceea ce priveşte secţia de Terapie Intensivă, acolo nu putem vorbi de inexistenţa personalului. Este cel mai important salon din spital.
Avem nevoie de destul de multe posturi pe care, deocamdată, nu le putem ocupa. pentru Terapie Intensivă, în salon, este nevoie de o asistentă la doi copii. Noi avem una la 11! Un sistem în care nu se investeşte se prăbuşeşte. În România sunt nişte spitale foarte vechi, care au 50-60 de ani, în care nu putem şti dacă în anumite locuri nu se întâmplă ceva, o nenorocire, la instalaţii, acestea fiind destul de vechi. Gândişi-vă că toate aceste clădiri sunt vechi şi de acolo vin toate aceste probleme.
La noi, de exemplu, am ieşit din garanţie cu instalaţia de gaz. La o oră după ce a fost controlul, omul de spec ialitate ne-a spus: "Ştiţi că nu aţi avut senzorul special?". Vă daţi seama ce am simţit atunci? Bine că nu s-a întâmplat nimic. Sistemul este deja vechi, este de sute de ani şi clădirile spitalelor sunt deja depăşite. Ne trebuie corpuri noi, clădiri noi, instalaţii noi.
la spital am primit nişte medici din Israel care, din solidaritate, a dorit să vină să ne ajute. Ei au venit cu asistenta, pediatra şi ne-au spus că pot să stea lângă noi. Au văzut copii, foile acestora, i-au consultat şi au constatat că cei mici sunt îngrinjiţi aşa cum trebuie. Ei au considerat că tratamentul este corect şi că din punct de vedere medical aplicăm cel mai bun tratament. În astfel de cazuri este vorba de vieţi omeneştri, nu de dat interviuri. Medicii din Israel vor pleca în această seara, la ora 20.00.
Şi noi avem probleme cu instalaţiile din spital, însă am luat legătura cu primăria şi vom avea grijă să nu se întâmple o nenorocire.
Gândiţi-vă că părinţii lor îi văd mereu la pansat. Părinţii ştiu şi simt că cei mici suferă. Însă eu nu pot să mă duc la mama unui copil şi să-i spun că cel mic nu mai are şanse de viaţă. În primul rând sunt şi eu om şi am sentimente. Ştiu că aceşti părinţi speră.
Pe mine m-a frapat faptul că la salonul din Maternitatea Giuleşti nu a fost niciun adult ci numai copii. Asta înseamnă clar că, în acel moment, acolo, nu exista nimeni. Partea proastă este că normativele aflate în vigoare nu se pot respecta din cauza deficitului bugetar. Nouă ni s-a promis că vom putea angaja în viitor şi că nu vom fi afectaţi. Eu cred că banii sunt problema aici.
Ştiţi ce înseamnă 100 de paturi? Aparate, medici, asistente, lucruri mărunte, asistenţă de specialitate şi alte lucruri pe care e greu să le enumăr acum.
