Anul în care Pământul nu a avut vară. În iunie a nins, în iulie râurile erau înghețate. Ce s-a întâmplat
În mod firesc, vara vedem copacii plini de verde, cerul albastru și zile senine, calde și lungi, dar într-un an acestea nu au mai venit. 1816 a fost anul în care Pământul nu a avut vara. Atunci, modelele meteorologice din întreaga lume au fost perturbate. A fost anul în care ninsorile au căzut și în luna iunie, iar în miezul verii, râurile erau încă înghețate.
Cum a fost în „Anul fără vară”?
În „anul fără vară” la scară globală, temperaturile au scăzut cu aproximativ 2 până la 13 grade Celsius. Drept urmare modelele meteorologice din întreaga lume au fost perturbate.
În SUA, lunile de vară, nu au adus căldură, ci vremea foarte rece a rămas. Luna mai poate deveni ocazional puțin rece în circumstanțe normale, dar în 1816, înghețul a persistat în multe dintre statele din est. Iunie a adus zăpadă, iar râurile din Pennsylvania erau încă înghețate în iulie, scrie IFLScience.
Peste Atlantic, Europa a fost aproape înecată de ploile torenţiale - în Irlanda, nu a încetat să plouă timp de opt săptămâni consecutive.
Președintele SUA John Quincy Adams, care era la acea vreme ambasador în Marea Britanie și locuia la Londra, a scris în jurnalul său despre ploile înghețate și de tunetele care nu i-au dat voie să părăsească locuința în acel iulie din 1816.
Efectele scăderii temperaturii globale s-au extins chiar și în Asia, unde sezonul obișnuit al musonilor a fost perturbat, ducând la secete.
Recoltele au fost distruse, animalele au murit
Ca urmare a vremii total anormale, recoltele din mai multe regiuni au fost complet compromise. În SUA, înghețul care a ținut până în iulie a dus nu numai la distrugerea recoletelor dar și la moartea a numerose animale. În Asia, situația deosebită a dus la foamete.
De ce nu a existat vară în 1816
Ca să putem înțelege ce s-a întâmplat în 1816, când vremea a fost atât de neobișnuită, trebuie să călătorim cu un an înainte la Sumbawa, o insulă din Indonezia. Acolo, pe 5 aprilie 1815, stratovulcanul Muntele Tambora a început să erupă violent.
Erupțiile vulcanice pot influența clima planetei luni de zile. Acest lucru se poate întâmpla atunci când particulele mici și ușoare de cenușă rămân în stratosferă și ajung să blocheze lumina soarelui, ducând la răcire.
Scăderile de temperatură pot fi, de asemenea, rezultatul erupțiilor care aruncă dioxid de sulf. Aceasta se combină cu apa din stratosferă pentru a face acid sulfuric, care, la rândul său, reflectă radiația solară care, altfel, ar încălzi planeta.
Erupția Muntelui Tambora a fost cea mai puternică din istoria înregistrată. Cercetătorii au spus că aceasta a determinat condițiile meteo din 1816, însă erau încă elemente pe care nu și le puteau explica.
Ce s-a aflat 200 de ani mai târziu
În 2019, geofizicianul dr. Andrew Schurer și colegii săi au folosit modele climatice pentru a-și da seama cum ar fi fost vremea fără erupția vulcanului.
Deși rezultatul a sugerat că 1816 ar fi putut fi încă unul neobișnuit de umed în Europa, modelul a indicat că erupția a fost cea care a făcut temperaturile atât de reci.
„Includerea forței vulcanice în modelele climatice poate explica răcirea și estimăm că poate crește probabilitatea temperaturilor extrem de reci de până la 100 de ori”, a spus Schurer într-un comunicat.
În general, 1816 nu a fost un an bun pentru planetă și niic pentru oamenii care o locuiesc. Probabil de aceea ce unii au ajuns să-l numească „O mie opt sute și înghețat până la moarte”.
