Căpșuna care costă 350 de dolari bucata. De ce este atât de specială
Cine își permite să cumpere așa ceva? Bijin-Hime, alias „Prințesa Frumoasă”, este un soi japonez de căpșuni, care are o culoare perfectă și o aromă de neegalat. De asemenea, costă până la 350 de dolari bucata, ceea ce îl face unul dintre cele mai scumpe fructe din lume. Dezvoltat de Mikio Okuda, un fermier japonez cu peste 45 de ani de experiență în cultivarea căpșunilor, Bijin-Hime este unul dintre cele mai apreciate soiuri de căpșuni din lume.
Cele mai mari fructe au aproximativ dimensiunea unei mingi de tenis și cântăresc în jur de 100 de grame, dar nu dimensiunea o face pe „Prințesa Frumoasă” specială. În general, cu cât o căpșună este mai mare, cu atât are mai puțină aromă și dulceață, dar cu siguranță nu este cazul căpșunilor Bijin-Hime. Ele sunt evaluate la 13 grade Brix (scală pentru măsurarea conținutului de zahăr n.r.), ceea ce le face considerabil mai dulci decât standardul de căpșuni de 10 grade Brix și au o aromă care amintește de trandafiri, relatează Oddity Central.
Textura căpșunilor Bijin-Hime are un echilibru perfect între moale și ferm, iar coaja sa are o culoare roșie strălucitoare. De asemenea, îi lipsește aciditatea și gustul căpșunilor pe care le cumpărăm de obicei de la supermarket. La fel ca mulți alți cultivatori de căpșuni japonezi, Mikio Okuda își cultivă soiul „Prințesa Frumoasă” în lunile de iarnă, monitorizând cu atenție temperatura solului și a aerului din serele sale de la Okuda Farms, din Hashima, pefectura Gifu. Fermierul nu vrea, însă, să ofere prea multe detalii despre cum obține acest soi de căpșuni.
După ce a petrecut 15 ani încrucișând căpșuni pentru a crea Bijin-Hime, Mikio Okuda a reușit în cele din urmă ceea ce și-a propus – să creeze o căpșună uriașă, cu formă perfectă, care să aibă și o aromă excelentă. Procesul nu este încă perfect, întrucât unele dintre fructe tind să iasă rotunde. Acestea nu sunt potrivite pentru comercializare, iar Okuda produce doar aproximativ 500 de căpșuni demne de piață pe an.
