Care a fost primul cuvânt pe care Carol I l-a pronunțat în limba română. Ce limbă vorbea, de fapt, în realitate
Principele de Hohenzollern-Sigmaringen, Carol I, a fost primul rege care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.
Tânărul Carol a trebuit să călătorească de la Düsseldorf la București, din cauza conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac.
Pe 6 mai 1866, principele a sosit la Baziaş unde s-a întâlnit cu Ion C. Brătianu. Cei doi au călătorit separat pe un vapor, la clasa a II-a fără a schimba o vorbă, pentru a nu isca suspiciuni. Carol I intrat în ţara pe care avea să o conducă vreme de 48 de ani pe la Drobeta Turnu Severin.
„Jur” este primul cuvânt pe care Carol I l-a zis în limba română
Patru zile mai târziu, Carol I al României avea să intre în București. Aici a fost întâmpinat de 30.000 de oameni care voiau să-l vadă. El a depus jurământul în noua sa calitate de domnitor al Principatelor Unite Române în Palatul Mitropoliei chiar pe 10 mai, în ziua venirii sale.
Colonelul Haralambie a fost cel care a citat formula de jurământ românesc comunicată prințului în traducere franțuzească. Practic, până atunci, Carol I vorbea limba franceză.
„Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și integritatea teritoriului”, apoi prințul Carol, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, a rostit în românește, cu voce fermă: „Jur”. Așadar, primul cuvânt pe care l-a rostit în limba română Regele Carol I a fost „jur”.
Ciudăţeniile primului cuplu regal al României
Cel mai longeviv domnitor al României, Regele Carol I (1839-1914), era un om rece, mereu preocupat de îndatoririle sale regale, precum era descris de către contemporanii săi și chiar de soția sa. De fapt, comportamentul lui a fost cel mai bine descris de Regina Elisabeta, care îl considera drept „un bărbat care își poartă coroana și în somn”.
„Regele Carol era o persoană reticentă şi reţinută. În lungii ani petrecuţi în România nu a avut niciodată un prieten apropiat. Avea o anume rezervă, care a rămas una dintre trăsăturile sale distinctive, şi n-a părut să cedeze niciodată. (...) Regele ducea cu adevărat o viaţă singuratică. Foarte rar era văzut la vreo întrunire sau distracţie publică. Doar dacă prezenţa lui era absolut necesară“, dezvăluie şi Maude Rea Parkinson, potrivit Historia.ro.
O formă de distanțare față de ceilalți a fost salutul regal, pe care domnitorul îl executa întotdeauna cu un singur deget, comportament descris în „Amintirile politice” ale ministrului liberal I.G. Duca.
Și Maude Rea Parkinson a scris despre particularitățile regelui. „Mi s-a spus adesea că la audienţe nu şedea niciodată, chiar dacă durau o oră. Vizitatorul era astfel obligat să stea şi el în picioare “, se mai arată în volumul „Douăzeci de ani în România“ (1889-1911).
