Care au fost primele cuvinte rostite în limba română. În ce context au fost folosite
Limba română își are rădăcinile în familia limbilor indo-europene, mai precis în ramura limbilor latine. Odată cu retragerea romanilor din provincia Dacia în secolul al III-lea d.Hr., coloniștii romani care au rămas în regiune au influențat evoluția limbii latine în această zonă. Cu o istorie mai scurtă în comparație cu alte limbi, limba română se distinge prin faptul că este singura limbă latină din Europa de Est. Se situează pe locul cinci în clasamentul limbilor în funcție de numărul de vorbitori, după spaniolă, portugheză, franceză și italiană.
Care au fost primele cuvinte rostite în limba română!
Se spune că expresia „Torna, torna, fratre!" ar putea fi printre primele cuvinte rostite în limba română, conform unor istorici. Potrivit acestora, un soldat al armatei bizantine ar fi strigat acest îndemn în limba sa maternă în timpul unei campanii împotriva avarilor. Totul a avut loc în apropierea munților Haemus, în anul 587, iar exprimarea a fost înregistrată în cronicile lui Teofan Confesorul (752-817), un călugăr bizantin renumit și un cronicar prolific în opera sa intitulată „Cronographia".
Unul dintre luptători, observând că un sac cu provizii amenința să cadă de pe un catâr, și-a avertizat camaradul în "limba băștinașă" cu exclamația "Torna, torna!" (adică să întoarcă sacul pe catâr).
Restul soldaților au perceput acest strigăt neobișnuit drept un semnal de alarmă și au început să strige. Atât bizantinii, cât și avarii (un popor migrator originar din Asia Centrală, ale cărui limbă probabil aparținea grupului de limbi turcice), au fost cuprinși de panică, ceea ce a dus la fuga în direcții opuse a ambelor armate.
Această expresie simplă, „Torna, torna!", este considerată una dintre primele cuvinte utilizate în limba română. Utilizarea sa are legătură cu repetatele năvăliri ale ceturilor de avari la nord de Dunăre. Imperiul Bizantin, cunoscut și sub numele de Imperiul Roman de Răsărit, s-a întins și pe teritoriul actual al României și a domnit în perioada 330 d.Hr. până în 1453.
Câțiva istorici au ridicat semne de întrebare cu privire la acuratețea relatării, argumentând că în limba latină (folosită de armata bizantină la acea vreme), termenul corect ar fi trebuit să fie „frater” și nu „fratre”. Printre cei care însă susțin veridicitatea acestui fapt se regăsește și istoricul Gheorghe Brătianu. Acesta considera că expresia stă la baza formării limbii române.
„Reprezintă o expresie din limbajul roman, aşa cum se formase el în acea epocă în regiunile balcanice şi dunărene. Ele aparţin probabil unuia şi celui mai însemnat din substraturile peste care limba [română] s-a clădit”, afirmă Brătianu, potrivit adevarul.ro.
