Casele-cisternă, invenția care a salvat vieți. Unde se află și de ce au fost create
În nordul îndepărtat al Rusiei, acolo unde temperaturile pot coborî sub –60 de grade Celsius, supraviețuirea a fost întotdeauna o provocare. În mijlocul acestor întinderi albe, bătute de vânturi necruțătoare, s-a născut o soluție ingenioasă și neașteptată: casele-cisternă, locuințe metalice cu formă cilindrică, concepute să învingă frigul extrem.
Locuințe inspirate din nevoia de a rezista
Ideea acestor construcții inedite a apărut în perioada sovietică, în timpul marilor expediții de cucerire a Nordului. Muncitorii și exploratorii trimiși în regiunile arctice aveau nevoie de adăposturi rapide, ușor de transportat și suficient de solide pentru a face față climatului ostil. Primele încercări — cabane din lemn — au eșuat. Materialul nu rezista la viscol, la greutatea zăpezii și nici la temperaturile care înghețau până și aerul.
Atunci, inginerii sovietici au venit cu o soluție neașteptată: casele-cisternă, denumite „Tsubik”, construite după principiul termosului. Exteriorul era realizat din oțel dur, urmat de un strat gros de polistiren expandat și un finisaj interior din plastic și placaj. Această structură le conferea o izolație excelentă – la –60°C afară, temperatura interioară putea atinge +16°C.
Mobilitate și confort într-un tub metalic
Unul dintre marile avantaje ale acestor locuințe era mobilitatea. Datorită formei lor cilindrice și greutății reduse, „Tsubik-urile” puteau fi transportate cu tractoare, pe sănii sau chiar cu elicoptere, apoi fixate ușor în noua locație. Designul rotund le făcea rezistente la viscol și la acumulările de zăpadă, eliminând riscul prăbușirii sub greutatea gheții.
Deși semănau cu niște vagoane metalice, interiorul era surprinzător de bine organizat. Fiecare unitate, lungă de aproximativ 10 metri și lată de 3 metri, era proiectată pentru patru persoane și includea tot ce era necesar pentru o viață în condiții extreme: un mic salon, un colț de gătit, o cameră de dormit, un vestibul cu centrală termică și o baie complet funcțională. Rezervorul intern de apă era dotat cu sistem de încălzire, asigurând permanent apă caldă și rece, un lux la acea latitudine.
De la adăposturi de supraviețuire la cabane moderne
Construcțiile „Tsubik” au fost create pentru a dura ani întregi fără întreținere, un detaliu esențial în zonele greu accesibile ale Siberiei și Arcticii. Chiar și astăzi, unele dintre ele mai sunt folosite de muncitori, cercetători sau vânători din regiunile nordice.
Altele, însă, au fost „pensionate” și transformate în cabane de vacanță, puncte turistice sau chioșcuri originale. Deși timpul și tehnologia au avansat, aceste case-cisternă rămân un simbol al ingeniozității umane în fața naturii extreme, dovada că și în cele mai ostile condiții, omul a reușit să creeze un spațiu cald, sigur și primitor.
