Cât de bogați erau dacii, de fapt. Străinii râvneau la resursele țării, însă strămoșii noștri aveau o viață sărăcăcioasă
Bogăția și resursele naturale ale dacilor au fascinat și intrigat generații întregi de istorici și oameni de știință. De-a lungul timpului, au existat numeroase controverse și dezbateri cu privire la cât de prosperi erau de fapt strămoșii noștri, daci, pe teritoriile actualei Românii. Chiar dacă există dovezi ample privind resursele naturale abundente, precum aurul, argintul, fierul și alte metale prețioase, unii istorici argumentează că viața cotidiană a dacilor era, în realitate, una destul de modestă și sărăcăcioasă.
Romanii doreau zăcămintele din Transilvania
În Antichitate, regiunea Transilvaniei era considerată una dintre cele mai bogate în zăcăminte ale Europei, fiind recunoscută pentru resursele sale naturale: fier, aur, argint și sare. Aceste bogății au fost râvnite de romani, iar în urma războaielor din jurul anului 100, armatele Imperiului Roman au capturat comori fabuloase din Dacia.
Dio Cassius, un cronicar latin, menționează că după înfrângerea dacilor în 106, locuitorii Romei au fost scutiți de taxe pentru un an întreg, iar în capitală au avut loc festivități timp de 123 de zile, finanțate din prăzile de război. Aceste festivități impunătoare au inclus spectacole, în cadrul cărora au fost ucise mii de animale sălbatice și domestice, iar zece mii de gladiatori au luptat în arenă, scriu cei de la Adevărul.
Traiul cotidian al dacilor era sărăcăcios
Un alt aspect care suscită interes este modul în care Roma a beneficiat de resursele din Dacia pentru a-și moderniza capitala. Prăzile de război l-au ajutat pe împăratul Traian să întreprindă lucrări majore de construcție și să modernizeze infrastructura din Roma.
Cu toate acestea, istoricii și cercetătorii au evidențiat faptul că, în ciuda bogățiilor naturale ale regiunii, traiul cotidian al dacilor era departe de fastul și opulența pe care le-ar fi putut indica resursele lor. Descrierile antice, precum cea a lui Diodor din Sicilia, indică faptul că, în ciuda bogățiilor naturale, dacii duceau un trai simplu și sărăcăcios, în comparație cu standardele civilizațiilor vecine.
Legenda regelui Dromihete, care a domnit peste geți în secolul al III-lea î.Hr., ilustrează contrastul dintre bogăția naturală a regiunii și modul modest de viață al locuitorilor săi. În această poveste, Dromihete a organizat un ospăț fastuos pentru generalul macedonean Lisimah, dar a ales să servească ospățul pe o masă simplă de paie pentru el și pentru prietenii săi, în timp ce oaspeții macedoneni au fost întâmpinați cu fast și lux.
