Ce nume inedite aveau dacii. Unul dintre ele este purtat și astăzi de o mulțime de femei
Peste 1100 de nume personale dacice și 900 de nume de locuri au fost conservate din surse antice, conform cercetărilor realizate de istorici specializați în studiul popoarelor antice.
Multe dintre aceste nume au fost identificate pe inscripții găsite pe fragmente de ceramică și bucăți de piatră (cunoscute sub numele de ostraka) descoperite în teritoriul care aparținea cândva Imperiului Roman. Alte nume provin din texte literare, scrie Adevarul.
Deceneu, Duras, Decebal, printre cele mai cunoscute
Printre cele mai remarcate nume de geto-daci care au fost conservate se numără cele ale zeilor și regilor din perioada antică. Conducătorii geți menționați în izvoare istorice și literare includ: Charnabon, Rex Histrianorum (conducătorul Histriei), Cothelas, Dual, Rhemaxos, Moskon, Dromichaetes, Zalmodegicus, Rubobostes, Oroles, Dicomes, Rholes, Dapyx, Cotiso, Zyraxes, Burebista, Deceneu, Comosicus, Scorilo, Coson, Duras, Decebal.
În plus, sunt menționați și regele scit Spargapeithes, conducătorul costobocilor Pieporus, precum și conducătorii Daciei după războaiele daco-romane: Regalianus, Tarbus, Thiamarkos.
Cel mai vechi nume al unui rege din Dacia, Charnabon, a fost menționat de dramaturgul atenian Sofocle (497 – 405 î.Hr.), într-un fragment păstrat din tragedia Triptoleum: „Charnabon, care în timpurile de față domnește peste geți”, a scris atenianul.
În ceea ce privește zeitățile dacilor, cea mai des menționată de către autorii antici a fost Zamolxis. Strabon, un important istoric al Antichității, afirma că „se spune că un get cu numele Zamolxis ar fi fost sclavul lui Pitagora și că ar fi deprins de la acesta unele cunoștințe astronomice, iar o altă parte ar fi deprins-o de la egipteni, căci cutreierările sale l-ar fi dus până acolo”.
Gebeleizis (Nebeleizis) a fost, de asemenea, menționat de mai mulți autori antici ca fiind zeul cerului furtunos al dacilor.
Există, de asemenea, referiri frecvente la zeița Bendis, precum și la marii preoți Deceneu, Zeuta, Derzelas, Dabatopeios și la cavalerul trac Heros.
Geta şi Davos, numele date sclavilor daci
Conform istoricului Ion Horațiu Crișan, un nume comun întâlnit la geți, menționat în operele antichității grecești și latine, era Daos (Davos sau Davus). Ipoteza conform căreia acești termeni ar proveni din vechiul nume "daos" și ar fi evoluat ulterior în "dakos" este acceptată de majoritatea savanților moderni.
Multe dintre numele daco-romane au fost descifrate de pe ostraka (cioburi) și fac referire la numele unor soldați recrutați în garnizoanele și legiunile romane de pe întreg teritoriul fostului Imperiu Roman.
Astfel de inscripții au fost găsite în urma săpăturilor arheologice din estul Egiptului, dar și în siturile romane din Britania. Exemplele comune includ: Avizina, Bastiza, Biciclis (un general din vremea lui Decebal), Blegissa, Blaesus, Blaikisa, Brasus (menționat pe o inscripție din Apulum), Dablosa, Dadas, Dadazi, Daizus, Damanais, Dardanos, Dardiolai, Decibalus, Denzibalos, Dekinais, Dida, Didas, Diegis, Diengis, Dieri, Diernais, Diourdanos, Diurpaneus, Dourpokis, Dotos, Dotouzi, Drilgisa, Kaigiza, Komakiza, Komozoi, Mucapor, Mucatra, Natoporus, Oroles, Petipor, Pouridour, Rescuturme, Rigozus, Rolouzis, Scorylo, Thiamarkos, Thiaper, Tiati, Tiatitis, Tsinna, Zinnas, Sinna, Vezina, Zia, Zyraxes.
Dacii aveau cunoștinte de astronomie
Dacii erau cunoscuți pentru cunoștințele lor în astronomie, medicină și botanică, iar preoții lor erau pricepuți în utilizarea plantelor medicinale, precum și a otrăvurilor. Există dovezi că unii vrăjitori care au trăit pe teritoriul României în Antichitate erau capabili să efectueze intervenții chirurgicale complexe, inclusiv pe craniu.
Herodot i-a descris pe daco-geți drept „cei mai viteji și mai cinstiți dintre traci”, în timp ce poetul latin Ovidius a fost dur în judecata sa asupra locuitorilor autohtoni de pe malul Mării Negre, în mijlocul cărora fusese exilat. I-a numit „sălbatici”. Astfel, numeroase mărturii istorice contribuie la conturarea imaginii strămoșilor noștri din Antichitate.
Aproximativ 200 de cuvinte din limba română au originea în limba vorbită de daci, conform opiniei majorității lingviștilor specializați în studierea limbilor arhaice. Despre daci, se crede că nu utilizau scrierea, deși teoriile privind limbajul și scrierea în vremea antică au generat dezbateri aprinse.
