Ce blestem este inscripționat pe giulgiul din pânză de in cu care sunt înfășurate moaștele Sfintei Parascheva
Ce blestem este inscripționat pe giulgiul din pânză de in, cu care sunt infășurate moaștele Sfintei Parascheva. An de an, la data de 14 octombrie mii de credincioși vin să se închine la moaștele sale în pelerinajul de la Iași.
Cine a fost Sfânta Parascheva
În satul Epivat din Tracia, în apropierea Constantinopolului (azi Istanbul), în secolul al XI-lea, s-a născut o copilă care avea să devină cunoscută drept Sfânta Parascheva. Credința sa incredibilă a început să prindă contur încă de la o vârstă fragedă, când, într-o biserică, la doar zece ani, a auzit cuvintele înțelepte ale Mântuitorului: „Oricine dorește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.", potrivit creștinortodox.ro.
Aceste cuvinte i-au pătruns adânc în suflet și au determinat-o să ia calea Credinței. Parascheva a simțit o chemare puternică de a-și ajuta semenii, așa că nu a stat pe gânduri și s-a hotărât să-și dăruiască hainele săracilor. Din cauza asta părinții au tot bătut-o, dar Sfânta a contiuat să fie smerită și generoasă.
După o perioadă petrecută în retragere spirituală, conform sfaturilor primite de la călugări înțelepți, Sfânta Parascheva și-a continuat călătoria sa către ținuturile din Pont, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a trăit cinci ani în meditație și rugăciune. În continuare, inima ei purtătoare de credință a călăuzit-o către locurile sfinte din Țara Sfântă, iar când a ajuns la Ierusalim și a văzut locurile sfințite, și-a găsit liniștea interioară și s-a stabilit într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului.
Una dintre remarcabilele povești din viața Sfintei spune că într-o noapte, la vârsta de 25 de ani, un înger i-a apărut în vis și i-a poruncit să se întoarcă în locurile natale: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit", scria Sfântul Varlaam în Cazania sa.
Astfel s-a întprs la Epivat fără ca cineva să știe cine era, aici încredințându-și sufletul în mâinile Domnului. Potrivit tradiției se spune că a fost îngropată ca o străină în pământul acestui loc, alături de un marinar a cărui viață se stinsese pe o corabie, iar trupul său zăcea pe malul mării. Un sihastru însă, care a dorit ca marinarul să fie îngropat creștinește i-a găsit trupul neputrezit al Sfintei, dându-și seama că era vorba despre un dar divin. Alături însă, au pus și trupul marinarului. Într-un misteros vis, un bărbat pe nume Gheorghe, unul dintre creștinii care a participat la această sfântă acțiune, i-a fost revelată o imagine fascinantă. O împărăteasă strălucitoare, înconjurată de îngeri, ședea pe un scaun în lumină divină, iar unul dintre îngeri îi mustra pentru că nu scosese trupul Sfintei Parascheva din groapă. Era clar că împărăteasa din vis era chiar Cuvioasa Parascheva însăși, întrupată într-o prezență divină.
Conștienți de semnul dumnezeiesc pe care îl primiseră, credincioșii au reacționat prompt și au depus trupul sfânt în biserica Sfinții Apostoli din Kallicrateia. Din acel moment acolo s-au întâmplat mari minuni pentru creștini.
Blestemul giulgiului
După mai mult timp, moaștele Sfintei au fost aduse într-un final la Iași. Potrivit sursei citate asupra moaștelor Sfintei Parascheva a fost pus un blestem încă de la sosirea lor în Iași, în anul 1641. Confirmată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, aducerea Moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva a fost marcată de sigilarea lor în momentul intrării pe teritoriul românesc, acțiune realizată de domnitorul Vasile Lupu și Mitropolitul Varlaam. De atunci, acestea nu au mai fost deschise niciodată.
De asemenea, a fost înscris un blestem asupra celor care ar îndrăzni să împrăștie sau să instrăineze fragmente din Sfintele Moaște. „Blestemat să fie cel care va împrăștia vreodată Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva", a fost inscripționat solemn pe giulgiul de in, ce a înroșit în timp, învelind sfintele relicve. Acest blestem a rămas imprimat pe sufletele credincioșilor, înțelegând că o astfel de acțiune sacrilegă este de neconceput.
