Ce scria, de fapt, în scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, cel mai vechi text în limba română
Este cel mai vechi text scris în limba noastră, cel puțin din câte știm până la acest moment! Este menționat atât de des, fie la orele de istorie, ori prin diverse cărți și reviste. Cu toate acestea, doar foarte puțini români știu, de fapt, ce scrie în scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung!
În ciuda faptului că este un text de o importanță atât de crucială pentru istoria poporului nostru, iar numele său este menționat de fiecare dată când se vorbește despre limba română, pentru cei mai mulți dintre noi, scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung rămâne învăluită în mister.
Acest text datează din anul 1521, iar deși este în limba română, textul efectiv este scris în alfabet chirilic. Iar deși sunt prezente și unele expresii slave, dintre cele 190 de cuvinte din scrisoare, 175 sunt de origine latină. Conform celor de la Historia, textul ar fi greu de înțeles astăzi, fără o mână de ajutor, așa că au adus explicații pentru unii dintre termeni folosiți. Boierul Neacșu avertizează destinatarul despre planul otomanilor de a cuceri Ungaria.
Ce scria în scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung
„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B(o)gom darovannomu zupan Hanăș Begner ot Brașov mnog(o) zdravie ot Nécșul ot Dlugopole.
(Înțeleptului și nobilului și cinstitului și de Dumnezeu dăruitului jupan Johannes Benkner din Brașov, multă sănătate de la Neacșul din Câmpulung)
I pak (și iarăși ) dau știre domnietale za (despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul (se referă la Sultanul Soliman I Magnificul) au ieșit den Sofiia și aimintrea nu e. Și se-au dus în sus pre Dunăre.
I pak să știi domniia-ta că au venit un om de la Nicopoe (Nicopole) de mie mi-au spus că au văzut cu ochii lui că au trecut ceale corăbii ce știi și domniia-ta pre Dunăre în sus.
I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de oamini să fie în ajutor în corăbii.
I pak să știi cumu se-au prins nește meșteri den Țarigrad (Istanbul) cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta.
I pak spui domnietale de lucrul lu Mahamet-Beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaș(i) și de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratul slobozie lui Mahamet-Beg, pre io-i (unde-i) va fi voia pren Țeara Rumânească, iară el să treacă.
I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab (Neagoe Basarab) de acel lotru de Mahamet-Beg, mai vârtos de domniele voastre.
I pak spui domnietale ca mai-marele miu de ce am înțeles și eu. Eu spui domnietale, iară domniia ta ești înțelept și aceaste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe oamini mulți și domniele vostre să vă păziți cum știți mai bine.
I B(og)i te ves(e)lit, Aminu.”
(Și Dumnezeu să te slăvească, Amin)
