Ce se face de Lăsatul Secului. Tradiții și obiceiuri pe 14 noiembrie, înainte de Postul Crăciunului

Lăsatul Secului pentru Postul Crăciunului este unul dintre momentele importante din calendarul creștin-ortodox. Sărbătorit în 2026 pe 14 noiembrie, acesta marchează ultima zi înainte de începerea postului, o perioadă de 40 de zile dedicată pregătirii sufletești pentru Nașterea Domnului. În această zi, credincioșii respectă tradiții și obiceiuri păstrate din generație în generație, de la mesele în familie și vizitele la nași până la iertarea celor apropiați.

Ce se face de Lăsatul Secului. Foto: arhiva

Ce se face de Lăsatul Secului, ce semnificație are această zi și care sunt cele mai cunoscute tradiții și obiceiuri respectate înainte de Postul Crăciunului?

Ce reprezintă Lăsatul Secului pentru Postul Crăciunului

Lăsatul Secului reprezintă momentul care precedă intrarea în Postul Nașterii Domnului și marchează renunțarea la alimentele de dulce, respectiv carne, lapte, brânzeturi și ouă. În calendarul ortodox, această zi este asociată cu pregătirea credincioșilor pentru una dintre cele mai importante sărbători creștine: Nașterea lui Iisus Hristos.

În 2026, Lăsatul Secului este marcat sâmbătă, 14 noiembrie, iar Postul Crăciunului începe duminică, 15 noiembrie, și se încheie pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului. Perioada are o durată de 40 de zile.

Dincolo de restricțiile alimentare, Lăsatul Secului are o semnificație spirituală importantă. Postul nu înseamnă doar renunțarea la anumite mâncăruri, ci și o perioadă de introspecție, rugăciune, cumpătare și apropiere de Dumnezeu. Credincioșii sunt îndemnați să fie mai atenți la comportamentul lor, să evite conflictele, să îi ierte pe cei care le-au greșit și să îi ajute pe cei aflați în nevoie.

Denumirea de „Lăsatul Secului” face referire la renunțarea la mâncarea de dulce și la obiceiurile lumești care pot îndepărta omul de viața spirituală. Este, totodată, un prilej de împăcare cu familia și cu cei apropiați, înainte de începerea unei perioade de post și rugăciune.

Tradiții și obiceiuri de Lăsatul Secului

De Lăsatul Secului, în multe zone ale României se păstrează obiceiuri vechi, transmise din generație în generație. Acestea sunt legate în special de familie, ospitalitate, iertare și pregătirea gospodăriei pentru perioada Postului Crăciunului.

Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este organizarea unei mese în familie. Rudele se adună în jurul bucatelor tradiționale, iar gospodinele pregătesc mâncăruri de dulce, înainte de intrarea în post. Masa poate include friptură, preparate din carne, brânzeturi, ouă și deserturi de casă.

Un alt obicei păstrat în anumite regiuni este vizita finilor la nași. În ajunul începerii postului, finii merg în vizită la părinții lor spirituali și le duc daruri simbolice. Printre acestea se numără colacii, pâinea de casă, vinul și diferite preparate tradiționale. Gestul reprezintă respectul și recunoștința față de nași, dar și dorința de a păstra legătura dintre cele două familii.

Iertarea este un alt element important al tradiției de Lăsatul Secului. În unele familii și comunități, oamenii obișnuiesc să își ceară iertare unii altora pentru greșelile făcute de-a lungul anului. Se consideră că intrarea în post trebuie să se facă în liniște sufletească, fără supărări și resentimente.

În anumite zone ale țării, există și obiceiul de a împărți mâncare rudelor, vecinilor sau persoanelor nevoiașe. Gestul este asociat cu milostenia și generozitatea, valori importante în perioada care precedă Crăciunul.

În gospodăriile tradiționale, după masa de Lăsatul Secului, vasele în care au fost pregătite mâncărurile de dulce erau spălate cu grijă. Acest obicei simboliza trecerea de la alimentația obișnuită la cea de post.

Tot în tradiția populară, în unele regiuni se aprindeau focuri ritualice, iar tinerii organizau petreceri și întâlniri înainte de începerea postului. Obiceiurile diferă de la o zonă la alta și nu reprezintă reguli religioase obligatorii.

În perioada Postului Crăciunului, în satele românești începeau și șezătorile. Femeile și fetele se adunau în gospodării pentru torsul lânii, al cânepii și al inului. Aceste întâlniri aveau atât un rol practic, cât și unul social: se spuneau povești, se cânta și se transmiteau mai departe obiceiurile comunității.

În prezent, multe dintre aceste tradiții sunt păstrate și adaptate vieții moderne. Pentru numeroase familii, Lăsatul Secului rămâne un prilej de reunire, de apropiere și de pregătire sufletească pentru sărbătorile de iarnă.

Sf. Ioan Gură de Aur, sărbătorit pe 13 noiembrie

În apropierea Lăsatului Secului este prăznuit și Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe. Acesta este sărbătorit în fiecare an pe 13 noiembrie, fiind cunoscut pentru învățăturile sale despre credință, smerenie, milostenie și iubirea aproapelui.

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia, în jurul anului 347, și a devenit arhiepiscop al Constantinopolului. A rămas în istoria creștinismului prin predicile și scrierile sale, dar și prin talentul deosebit de orator, de unde provine și numele de „Gură de Aur”.

Acesta i-a îndemnat pe credincioși să nu reducă postul doar la renunțarea la anumite alimente, ci să îl însoțească de rugăciune, fapte bune, iertare și grijă față de cei aflați în suferință.

Învățăturile sale sunt cu atât mai importante în apropierea Postului Crăciunului, când credincioșii sunt chemați să își îndrepte atenția nu doar asupra alimentației, ci și asupra sufletului și a relațiilor cu cei din jur.

Astfel, Lăsatul Secului nu este doar ultima zi în care se consumă mâncare de dulce, ci și un moment de reflecție și de pregătire pentru cele 40 de zile de post. Prin rugăciune, împăcare, milostenie și respectarea tradițiilor, credincioșii se pregătesc să întâmpine Nașterea Domnului cu sufletul curat și cu bucurie.